joi, 30 aprilie 2009

Am citit azi despre o intalnire dintre reprezentantii indienilor din Canada si papa Benedict al XVI-lea. La intalnirea asta papa si-a cerut scuze fata de politica dusa de Biserica Catolica fata de copiii indieni (First Nations, asa cum se numesc aici). Se pare ca prin anii '30, pana prin anii '60-'70, toti copiii de indieni erau luati cu forta de langa familii si dusi in scoli rezidentiale unde erau educati in spiritul crestin si obligati sa-si uite limba si traditiile. Se pare ca in toate fostele colonii din Imperiul Britanic au existat asemenea scoli. Am vazut si filmul "Australia" cu Nicole Kidman si Hugh Jackman. Si acolo se facea referire la aceasta politica dusa de Biserica Catolica. Multi copii se pare ca au fost abuzati, dar nu numai Biserica Catolica a dus aceasta politica, ci si Biserica Anglicana si cea Unitariana. In British Columbia au fost cele mai multe scoli de acest tip, aproximativ 130. Inainte sa vin aici ma gandeam ca tara asta este linistita, dar uite ca au avut si ei probleme legate de minoritati. Nu chiar ca in Romania sau Europa, dar tot ceva asemanator.

miercuri, 29 aprilie 2009

Caii

Eram intr-o zi la servici si am vazut trecand pe acolo doi ofiteri de la politia calare. Imi plac foarte mult caii. Sunt niste animale foarte inteligente, iar daca sunt ingrijiti arata foarte impresionant. Acesti doi cai erau foarte frumosi, iar ofiterii m-au lasat sa le fac poze.
Era si colegul meu Max pe acolo, dar nu era asa de incantat de ei. Cand am plecat de la servici l-am intrebat cand a vazut ultima data un cal sau o vaca si mi-a zis ca a fost acum 20 de ani, cand a fost la o ferma. Din vorba in vorba l-am intrebat daca stie cum arata un vitel sau un manz si mi-a zis ca nu stie. Am inceput sa-i explic cum se hranesc si a inceput sa rada pentru ca i se parea atat de amuzant. Ma gandeam dupa aceea ce inseamna sa cresti intr-un oras mare in care nu ai nici un fel de contact cu viata de la tara. Din punctul asta de vedere cred ca suntem norocosi ca am crescut la bunici la tara. Inveti ce inseamna viata obisnuita. Intr-un oras mare incepi sa-ti pierzi legatura cu natura. Dar caii sunt foarte frumosi.

marți, 28 aprilie 2009

Gripa porcina... din nou

Este o mare fobie in legatura cu gripa asta porcina. Am vazut in ziar azi cum calatorii care plecau de pe aeroportul din Mexico City purtau masti. Dar faza cea mai tare este nu se dau amanunte despre raspandirea virusului. Managerul Anei tocmai a venit din concediul pe care l-a petrecut in Mexic si toata lumea o intreba daca este in regula. Ea spunea ca este in regula si mai povestea cum aproximativ jumatate din calatorii din avion purtau masti antigripale. Mai zicea ca daca e sa moara mai bine moare frumoasa si aranjata, nu cu o masca pe fata. Asa ca a zis ca ce-o fi o fi. Un alt lucru foarte interesant este ca virusul este raspandit numai in Mexico City, nu in tot Mexicul, asa ca teama asta este cam nefondata. La stiri vezi numai ca virusul este in Mexic, dar nu se spune ca este doar in anumite regiuni din Mexic. Ce inseamna dezinformarea asta !...

luni, 27 aprilie 2009

Gripa porcina

E foarte interesant cum pe site-ul Realitatea TV spune ca nu s-a inregistrat nici un caz in Canada, cand la televizor se spune ca au fost 6 cazuri usoare, iar pacientii si-au revenit foarte repede. E cel putin ciudat. Stiam ca cei de la Realitatea nu sunt profesionisti, dar nici chiar asa.

Sunt o multime de reclame la televizor pentru medicamente pentru alergii, pentru grasi. De exemplu, una dintre ele spunea ca nu esti tu de vina, ci metabolismul tau. Dar intrebarea mea este, cine ii pune sa manance atat? Mai ales ca au metabolismul asa cum il au, daca e sa ma iau dupa ce zice reclama aia. Daca as face o reclama pentru slabit as spune pur si simplu: "nu mai mancati atat, cumparati numai mancare sanatoasa si invatati-va sa mancati mancare gatita". Daca ii spui unei persoane ca e grasa ii ranesti sentimentele si nu esti "politically correct", adica, cu alte cuvinte, nu trebuie sa spui niste lucruri daca ele sunt evidente si nu le convine unora. O mare tampenie.

duminică, 26 aprilie 2009

Cand ma intorceam intr-o zi de la servici, am trecut pe langa o cafenea care este langa locul unde lucrez. In fereastra avea mai multe tablouri printre care si unul in care era reprezentat Elton John. Asta mi s-a parut cel mai curios pentru ca m-am gandit in momentul ala de ce nu a ales pictorul altceva, macar un peisaj? Inteleg ca aici oamenii sunt fascinati de artisti pop sau rock sau hip-hop (vezi toate grafitti-urile de pe zidurile cladirilor din America), dar... nu stiu ce sa mai zic... Parca nimic nu e legat, totul este atat de relativ pentru multi oameni de aici. Poate ca nu inteleg eu multe.
Este un poster in SkyTrain in care se face publicitate la Spania si la Madrid, in special. Este o fotografie foarte frumoasa, in care un cuplu, probabil canadieni, se uita la toate cladirile din centrul Madridului luminate noaptea. Este foarte frumos. Te face sa vrei sa vezi Madridul. Si tara asta e frumoasa. Nu stiu cand o sa avem timp sa o vedem, dar sper sa ne facem. Ma gandeam acum la cea a zis omul ala pe care l-am cunoscut la English Bay despre mersul spre nord cu masina. Probabil ca ar fi foarte frumos. As vrea sa ma duc in Alaska, chiar daca e in State, dar macar e pentru peisaje.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Soferii de autobuz

Imi place sa vad dimineata, cand ma urc in autobuz, cum ma saluta soferii de autobuz cu un zambet si asa fac cu fiecare calator care se urca in autobuz. Una dintre problemele lor este ca ei conduc autobuzele astea ca si cum ar avea saci de cartofi si nu oameni. In seara asta am venit cu un sofer de autobuz, un negru pe nume Charlie, cred. Probabil l-am vazut intr-o reclama din autobuz in care compania de autobuze indeamna pe cine vrea sa-si schimbe cariera sa li se alature. Imi place de el pentru ca tot timpul te intampina cu un zambet larg si sincer si iti si spune "la revedere" cand pleci, daca ii spui "multumesc". Te simti bine dimineata cand te duci la munca sau cand te intorci acasa obosit, iti da o stare de bine. Si, daca ma gandesc bine, si ei muncesc si poate sunt stresati, dar la unii chiar nu se vede asta deloc.

Azi, cand eram la servici, vad un homeless care cauta in tomberon dupa sticle de plastic (primesc bani pe ele la centrele de reciclare) si i-am zis sa nu se mai chinuie pentru ca nu o sa gaseasca nimic. Si era adevarat. Saracul de el, fara dinti in gura si cu ochelari, mi-a zis ca i le-a furat cineva pe ale lui cand dormea si acum trebuie sa caute altele ca sa isi faca banii de mancare sau bautura sau orice altceva vor sa-si cumpere. Mi-era mila de el intr-un fel pentru ca astia fac curatenie pe strada daca cineva arunca o sticla de aia pe jos. Si iau bani frumosi pentru un homeless: o sticla de pana intr-un litru face 5 centi, una de peste 1 l este 20 centi, iar una de alcool este 10 centi. Pui la socoteala doi sau mai multi saci de 60 de kile si vezi ca unul dintr-asta faci pe putin 20 de dolari pe zi. Foarte eficient sistemul asta, in felul asta nu vezi prea multi cersind. A propos de cersit, azi ma duceam sa ma intalnesc cu Ana la London Drugs pe Granville St si undeva mai la vale era un cersetor care s-a dovedit creativ ca sa ceara bani de la oameni. Avea un carton de la o cutie pe care scria "Care sex este mai darnic ?", iar dedesubt erau cuvintele "barbati" si "femei" cu cate o sageata in dreptul fiecaruia, iar sub fiecare sageata era cate o sapca cu bani in ele. Nu m-am uitat sa vad cine a fost mai darnic, dar la o privire rapida parca erau barbatii mai darnici. Dar poate ma insel. Interesant concurs.

joi, 23 aprilie 2009

Mediul, educatia si alte chestiuni

Azi dimineata am citit pe site-ul Realitatea TV ca primarul Liviu Negoita a interzis bicicletele in parcuri. Aici se stimuleaza mersul pe bicicleta ca o solutie la protejarea mediului. Am citit in ziar ca guvernul federal a luat chiar masura de a scoate taxa de 5% care se plateste la achizitionarea oricarui produs in magazin. Adica e ca si cum in Romania s-ar scoate TVA-ul la biciclete, in schimb sunt interzise in parcuri, iar aici vezi toata ziua oamenii mergand pe bicicleta.

Am mai citit in ziar ca un profesor de matematica de la o universitate din Vancouver a spus ca actuala recesiune se datoreaza incapacitatii din ce in ce mai mare a canadienilor de a intelege matematica, pentru ca au de-a face cu numere din ce in ce mai complexe, iar aceasta incapacitate de a intelege matematica ii face sa nu mai inteleaga lumea in care se afla. Probabil ca asa este, pentru ca mai era citat un studiu care spunea ca incepand de la clasa a 3-a 85% din copii iubesc matematica, dar in clasa a 8-a doar 25% din copii mai iubesc matematica, ceea ce face ca generatiile viitoare sa fie din ce in ce mai incapabile sa inteleaga lumea in care traiesc, mai ales ca toti vor sa se implice in fonduri mutuale pentru a-si multiplica economiile. E un punct de vedere foarte interesant cu care sunt de acord. Mie mi-a placut matematica in liceu si cred ca te ajuta sa-ti pui ordine in modul de a gandi, iti dezvolta logica, iar cand rezolvi o problema de matematica e ca si cum ai rezolva un mister si te bucuri ca ai gasit solutia acelui mister.

Un alt articol in ziar se numea "Naivitate si ipocrizie diplomatica". Era scris de o ziarista musulmana care traieste in Canada de foarte multi ani si a venit din Arabia Saudita. Scria despre faptul ca o femeie, cetatean canadian, da in judecata guvernul canadian pentru ca nu face destul sa o scoata pe fiica ei din Arabia Saudita care s-a maritat cu un saudit, si el cetatean canadian. Asta cica o bate si o trateaza ca pe orice alta femeie din Arabia Saudita, care este cetatean de mana a doua, conform legii islamice. Sotul ei se pare ca a si violat-o, copilul fiind nascut in urma violului conjugal, care este acceptat conform aceleiasi legi. Cum am spus, ziarista este musulmana, iar ideea ei de baza era ca nu este de vina guvernul canadian pentru suferinta acelei femei, ci ea insasi daca nu ar fi fost atat de naiva incat sa se duca dupa ala in Arabia Saudita, dar fara sa se fi informat in prealabil despre cum este viata acolo. Ii mai dadea drept exemplu pe membrii vasului american care au fost atat de naivi incat sa navigheze langa coastele Somaliei stiind ca acolo sunt probleme cu piratii care au rapit atatea vase facand milioane de dolari din rascumparari. Ipocrizia diplomatica se referea la recenta condamnare de catre comunitatea internationala a Afganistanului pentru adoptarea unei legi care facea femeile cetateni de mana a doua, dar care nu ia nici o masura fata de Arabia Saudita, care are acelasi regim ca si cel care e pe cale sa apara in Afganistan. Imi place cum scrie femeia asta pentru ca este foarte ancorata in realitate.

marți, 21 aprilie 2009

Canada vs. SUA

Canadienii nu prea ii suporta pe americani, ca de altfel oricine din lumea asta. Americanii se cred buricul pamantului si, cum spunea o colega de-a mea, nu cred ca exista altceva mai sus de paralela 49. Povestea ca odata a fost la Vatican si era acolo un american care ii spunea calugaritei sa-i dea niste vederi, iar colega asta s-a enervat asa de tare incat l-a intrebat daca poate sa strecoare si "te rog" in tot ceea ce spunea, pentru ca saraca calugarita fugea peste tot ca sa-l ajute pe ala. O alta colega a zis ca odata, la o petrecere a intalnit niste americani pe care i-a luat la misto. Astia o intreaba de unde e, iar ea le spune ca e din Kazahstan. Ei o intreaba unde e tara asta, iar ea le spune ca e intre Rusia si China; ei o intreaba ce limba vorbeste, iar ea le spune ca vorbeste kazaha; ei o intreaba de ce vorbeste limba aia si nu engleza, iar ea le spune ca asa cum in Polonia se vorbeste poloneza, asa in tara la ea se vorbeste limba aia. Ea ii intreaba de unde sunt, ei "din Texas", ea "unde e Texas?" (la misto bineinteles), ei "in State", ea "care state?", ei "ale Americii", ea "si unde sunt astea?", ei "in America", ea "ce limba vorbiti acolo?", ei "engleza", ea "pai de ce nu vorbiti texana sau americana? Pentru ca trebuie sa va numiti limba dupa tara in care traiti, iar astia au plecat pentru ca nu le-a placut ca sunt luati peste picior. Faza asta chiar ca a fost tare.
Ma doare spatele, dar asta nu e asa de important. Ieri am fost la prietenii nostri din Delta la un gratar de Pasti. Ne-am simtit foarte bine. Au un caine labrador negru, Coral. M-am distrat asa de bine cu ea, e amuzanta si ceea ce m-a distrat si mai tare este ca... bea bere. Ma durea burta de ras.
Azi am citit in ziar despre o demonstratie care a avut loc in Downtown pentru legalizarea marijuanei langa Galeria de Arta. Astia s-au dus acolo si la ora 4:20 au aprins tigarile. Probabil ca era un miros ingrozitor. Faza este ca in ziua de 20 aprilie (4/20), la ora 4:20 PM trebuie sa-si aprinda toti tigarile. Drogati! Erau acolo copii de 18 ani si oameni de 40-50 ani, care erau asa de bucurosi ca sunt fumatori, incat niste pustani din Calgary au zis ca i-au mintit pe parinti ca sa vina in Vancouver. Intre Vancouver si Calgary este cam o zi de 24 de ore de mers non-stop, probabil ca de la Bacau la Atena sau ceva de genul asta. De fapt au fost demonstratii in toata tara, pentru ca am vazut o poza din Ottawa in care un tip si-a aprins o tigara uriasa. Duminica a fost un episod din Family Guy pe care l-am ratat, dar in care era vorba de marijuana, un subiect foarte fierbinte in SUA si Canada. Probabil ca era foarte amuzant, ca toate episoadele. Trebuie sa-l iau de pe net. Azi l-am intrebat pe colegul meu, Lamont ce face dupa ce ajunge acasa si mi-a zis ca se duce si fumeaza niste "iarba" ca sa se simta bine si relaxat. Sustinatorii ei o slavesc pentru ca, vezi Doamne, aia care o fumeaza nu au tendinta sa fie violenti si sa fie implicati in alte actiuni infractionale, dar de fapt marijuana provoaca pierderi ale memoriei pe termen scurt si am exemple. Un coleg de-al meu, Max, mi-a zis ca a fumat marijuana cand era mai tanar si are probleme. Lamont vorbeste de fiecare data cu voce tare cand gandeste ca sa-si aduca aminte ce are de facut. Un fost coleg, Miguel, a fumat asa de mult (avea 38 de ani), incat ii ziceam azi ceva si maine uita. Era varza. Efectiv te imbecilizeaza.

Am mai citit o alta chestie imbecila in ziar. Un politician care candideaza, sau candida mai exact, pentru parlamentul provincial (au alegeri pe 12 mai), si-a publicat niste poze foarte nasoale pe pagina lui de pe Facebook. Astia sunt innebuniti cu Facebook-ul. Intr-o poza o femeie avea pantalonii pana la nivelul taliei, iar boul asta ii baga mana in pantaloni, iar in fata lor mai era o femeie. Cum poti sa fii asa de tampit sa publici niste poze dintr-astea cand tu candidezi in parlament?

duminică, 19 aprilie 2009

Emigrarea

Ieri, la servici, am intrat in vorba cu un client, pentru ca daca zambesti si esti amabil toata lumea vorbeste cu tine. Printre altele, m-a intrebat daca e greu sa emigrezi in Canada. I-am zis ca atunci cand am depus noi dosarul timpul minim era de trei luni, iar timpul maxim era de 12 luni, cred. M-am uitat intr-o zi pe site-ul de emigrare al guvernului canadian si acolo scria ca timpul minim acum pentru Bucuresti este de 15 luni, iar timpul maxim este de 71 de luni, ceea ce inseamna aproape sase ani. In timpul asta ti se acreste de plecat in Canada. Acest om mi-a zis ca a citit in ziar ca a fost prelungita perioada de procesare pentru ca nu vrea guvernul sa creasca numarul somerilor de aici. Daca stai sa te gandesti bine, cam are sens. Pana la urma nu vrei ca sistemul tau de asigurari sociale sa dea faliment sau sa intre in incapacitate de plata, asa ca prelungesc perioada de asteptare. Nu pun piedici celor care vor sa vina aici, ci doar reduc viteza de procesare a unui dosar. E ca aici cand te duci la o firma sa cauti de lucru, le dai CV-ul, dar ei iti spun ca nu angajeaza, dar iti pastreaza CV-ul pentru mai tarziu cand o sa caute oameni pentru angajare. Singura ta solutie e sa speri.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Religia sikh

Azi am avut o discutie foarte interesanta cu unul din colegii mei de la servici, Harry. De fapt se numeste Hardib, este indian din Punjab, s-a nascut aici, parintii au emigrat din India. Vorbeam despre religie, despre Paste si i-am zis in ce consta Pastele la romani, iar el mi-a zis despre el ca este de religie sikh. Mi-a zis ca religia asta a aparut acum cateva sute de ani si am vazut pe Wikipedia ca a aparut in secolul 15. Intr-un alt articol am citit ce s-a intamplat in anii '80 cu adeptii acestei religii. Citindu-l mi-am dat seama de ce au venit atati indieni din Punjab in Canada. Tara asta incurajeaza pe toti sa vina aici daca se simt opresati si iata ca au venit o gramada. Mi-aduc aminte ca prin anii '90 ambasadorul nostru in India (nu mai stiu cum il cheama), a fost rapit de rebelii sikh, dar a fost eliberat de acestia sau de trupele indiene (nici asta nu mai stiu sigur). Cred ca era Constantinescu presedinte atunci. Oricum, colegul asta mi-a zis ca ei cred in Dumnezeu, pur si simplu, si nu are un nume specific ca in crestinism sau in islam, iar cartea lor sfanta a fost scrisa de zece guru de-a lungul timpului. In noaptea asta e Pastele. O sa mergem si noi la Inviere in seara asta. Hristos a Inviat!

vineri, 17 aprilie 2009

O descoperire





Azi, de fapt ieri, la magazinul unde lucrez, au venit niste piese de mobilier din State de la o firma numita Jatex. Am desfacut niste cutii care aveau scaune si un taburet mai mare, caruia canadienii ii spun ottoman (nu vine de la turci). Oricum scaunele astea aveau modele din Moldova, incat si pe etichete scria ca au motive moldovenesti, dar pentru cei care lucrau la magazin, asta era ceva necunoscut. Mai venisera si niste ceaune sau ceva de genul care erau urate si costau vreo $300. Unei colege i s-au parut asa de urate incat a zis ca poate si ea sa cumpere unul foarte ieftin, il tine in ploaie cateva saptamani si apoi arunca ceva vopsea pe el si zice ca l-a cumparat la pretul de mai sus. De fapt aratau de parca erau luate de la fier vechi. Imi pare rau ca nu am facut poze. Modelul era turcesc. Probabil ca firma asta se inspira din toate colturile lumii si ia ceea ce li se pare mai frumos. Oricum, m-am bucurat sa vad modelele alea in Canada, desi si bunica avea asa ceva pe pereti si nu mi-au placut niciodata. In plus, erau si foarte scumpe. Am uitat sa spun ca intr-una din cutii erau si sase perne cu fetele facute dupa acelasi model, iar alea costau vreo $150-$200. La preturile din Canada trebuie sa adaugi si taxele de 12%. Ce se vede este fara taxe. Sunt asa de scumpe pentru ca probabil sunt lucrate la mana. Un coleg a zis ca asta se vede in pret, dupa ce i-am explicat cum sunt realizate.

miercuri, 15 aprilie 2009

Canada - republica?

Anul asta a avut loc in Canada o criza parlamentara. Niste partide din opozitie au incercat sa rastoarne guvernul minoritar, care fusese ales mai inainte, deoarece nu le placea bugetul propus. Primul-ministru a evitat asta prin blocarea Parlamentului, apeland la Guvernatorul General, care, constitutional vorbind, tine locul reginei Elisabeta a II-a. Unii nu au fost de acord cu asta pentru ca au spus ca Guvernatorul General si-a depasit atributiile. In ziar am citit comentariul unui ziarist, care se intreba de ce oare nu devine Canada o republica la fel ca in Statele Unite, pentru ca e timpul pentru o maturizare a tarii, ca sa nu mai stea sub protectia unui monarh care nici macar nu stie ce se intampla aici. Si aici il citez. La servici l-am intrebat pe un coleg daca asa ceva este posibil si a zis ca probabil nu pentru ca regina este cel mai mare proprietar de pamant din Canada, iar firmele care au sediul aici de fapt inchiriaza pamantul pe care isi au sediul pe foarte multi ani. Probabil ca guvernul canadian ar trebui sa plateasca foarte multi bani ca sa rascumpere atata pamant, dar cred ca situatia este mult mai complicata de atat. Nu cred ca va deveni republica prea curand, dar oricum oamenilor nu prea le pasa ce fel de regim politic este aici.

Azi am venit impreuna de la servici. In statia de autobuz un tip a zis, in gluma, ca ne urca dealul in spatele lui pentru 10 dolari, dar fiind un cuplu ne ia dublu. In autobuz am mai vorbit cu el si la un moment dat ne-a intrebat daca suntem romani si l-am intrebat de unde stie. Ne-a zis ca dupa accentul nostru. In New Westminster sunt multi romani, iar accentul romanilor este de fapt est-european, adica asta inseamna ca cei din estul Europei se straduie sa vorbeasca engleza corect si au accentul specific, spre deosebire de spanioli sau mexicani ori chinezi. Si noi ne dam seama cand romanii vorbesc engleza. E usor de observat accentul est-european.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Azi la servici managera a zis sa facem un joc ca sa incepem ziua intr-un mod optimist. Mi s-a parut un joc tampit, dar hai sa spun despre ce a fost vorba. A avut ideea "mareata" de a ne invita sa ne spunem lucrurile pe care nimeni nu le stie despre noi in mod obisnuit si pe care nu le-am spune oricui. A inceput ea zicand ca atunci cand era mica i-a trecut un tren, daca am inteles eu corect, peste piciorul stang si i-a ramas un semn pe unghia degetului mare (nu i-a taiat trenul piciorul). Apoi a zis ca de mica ii cadeau unghiile de la picioare si i se parea ceva normal asta pana i-au zis alte persoane ca nu e normal deloc. Ce chestii scarboase. Altii au spus ca au nu stiu ce implanturi metalice in picioare sau in mandibula din cauza nu stiu caror accidente, o tipa din Rusia a zis ca are o gramada de alcool la ea acasa, asa ca toata lumea e invitata sa bea la ea pentru ca abia s-a mutat in apartamentul ala. Un tip l-a intrebat pe cel care a zis de mandibula sa daca este cumva bionic. Glumea, bineinteles. O colega, din Iran, a zis ca atunci cand era mica se intreba cum se duce masina la garaj sa se culce, pentru ca in limba lor nu spun ca duc masina la reparat, ci la culcare, iar ea era foarte nelamurita cum este intoarsa masina invers ca sa doarma. Cand mi-a venit randul si mie sa raspund le-am zis ca in timpul noptii sunt Dracula (mi se parea un joc prostesc, asa ca m-am gandit sa dau un raspuns in doi peri). Managera ma intreaba daca sotia stie, iar eu am zis ca nu stie, e un secret foarte bine pazit. M-am gandit sa le dau raspunsul asta pentru ca oricum ei nu stiu altceva despre Romania decat Dracula sau Nadia Comaneci. Ah! Ma mai stiu si pe mine...

Ana mi-a zis despre ce a vazut ea la servici azi, la colegele ei. Doua tipe povesteau de zor despre o carte pe care o citesc la nesfarsit. Oare despre ce carte este vorba? Twilight, bineinteles. Erau ele foarte incantate despre cum se leaga povestea de dragoste dintre El si Ea. (Fetele sunt obeze si probabil nu au cunoscut barbat pana acum, ca sa ma exprim frumos). De fapt una este maritata. Ma rog! Urmaresc fetele astea fiecare zi in care se toarna al doilea film in Langley, aici in Vancouver si isi dau cu parerea cum sa se filmeze anumite scene din carte, pentru ca sunt fane adevarate. Astea sunt preocuparile tineretului trecut de 25 de ani, dar care inca nu se comporta ca la varsta asta, ci ca la 15. Sunt preocupati de ultimele jocuri de pe iPod, de genul Tetris si isi impartasesc experienta jocului si cum au trecut de un nivel sau altul. O alta tipa a zis odata ca nu are timp de copii pentru ca altfel nu ar mai avea timp de jocurile ei si are 32 de ani.

vineri, 10 aprilie 2009

Marijuana

Aici este o problema destul de importanta. Sunt o gramada care o fumeaza. Eram azi la servici si stateam pe o banca, iar un coleg iese afara si se duce undeva intr-un colt si trage doua fumuri. Cand vine langa mine imediat l-am simtit. Il intreb daca a fumat "iarba", iar el zice ca nu. I-am zis ca recunosc mirosul, iar el zice ca ii face bine la piciorul la care are probleme, pentru ca altfel, daca nu ar fuma s-ar simti de varsta pe care o are, 56 de ani si nu vrea sa-l doara piciorul. Un alt coleg mi-a zis ca mama sa a murit de cancer, dar tragea cate un fum, pentru ca ii mai facea pofta de mancare si ii mai atenua durerile. In Vancouver de fapt este un partid care se numeste Partidul Marijuanei si care, bineinteles, militeaza pentru legalizarea ei. Mi se pare o problema falsa, dar la cati fumatori sunt aici, chestiunea este inca in dezbatere. Nu e poveste ce va spun, e chiar adevarat. Mirosul e intepator si neplacut, miroase ca o urina usor mentolata, dar scarboasa. Cred ca fumul de tutun din tigara obisnuita e mult mai placut decat cel de marijuana.

joi, 9 aprilie 2009

Pastele si altele

Maine este Good Friday in Canada sau Vinerea Mare. Duminica este Pastele, dar aici nu se sarbatoreste asa cum este in Romania. Oricum este zi de sarbatoare pentru ca unele magazine sunt inchise ca de Craciun, iar daca muncesti ti se plateste ora de munca 1 si jumatate. A propos de Paste, vorbeam azi cu un coleg de la servici, Alvin si vorbeam despre traditiile pe care noi le avem si i-am spus povestea oualor de Pasti si i s-a parut foarte interesant pentru ca nu avea de unde sa stie asta. I-am aratat pe internet niste oua incondeiate si i-au placut foarte mult, chiar nu stia de traditia asta. Mi-a mai spus o chestie care mi s-a parut foarte interesanta. Mi-a zis ca el e nascut in Canada si aici nu au traditiile astea, pentru ca el a crescut cu iepurasul de Pasti care aduce oua in cosulet. Resimtea handicapul ca in Europa fiecare tara are traditiile sale si asta arata ca fiecare tara are ceva durabil in ele, iar faptul ca in Canada sau America de Nord vin atatia imigranti face ca aici sa nu apara traditiile pentru ca e un amestec din care nu mai intelegi nimic. Ce imi place aici este toleranta care este manifestata fata de tot ceea ce inseamna strain.

Am mai vorbit despre fotbal, soccer cum ii zic aici (ce denumire tampita) vreo doua ore. In timpul asta ne miram fiecare de ce fotbalul feminin este atat de puternic aici, iar nationala Canadei este de rahat. Canada este campioana mondiala la fotbal feminin, dar, hai sa fim seriosi, unele sporturi sunt pentru barbati, altele nu. Sau, mai exact, unele sporturi sunt pentru femei, altele nu. Cine ar vrea sa vada niste fete jucand fotbal, care de fapt par doar niste baieti cu prea mult estrogen? Oricum mentalitatea este cu totul alta aici decat in Europa. Cand se incepe practicarea fotbalului, copiii sunt antrenati de parinti, nu de profesionisti, iar cluburile nu au echipe de copii in care isi cresc viitorii jucatori. Asta se intampla numai in hochei, care este o religie aici. Vezi aici copii care joaca hochei si pe asfalt. E foarte ciudat sa vezi asta. Alvin mi-a zis ca fotbalul este din ce in ce mai popular si ca tot mai multi il joaca. Cand vorbeam despre hochei i-am zis ca nu stiu deloc regulile, desi imi face placere sa urmaresc un joc de hochei. Mi-a zis ca daca te duci intr-un bar in Canada si incepi sa vorbesti cu un tip despre hochei, ar putea sa iti vorbeasca ore in sir despre asta si ar incerca sa-ti demonstreze de ce o echipa este mai buna decat alta. I-am zis ca si in Europa este la fel cand vine vorba de fotbal. I-am zis ca echipa mea favorita este Steaua si i-am povestit de Gigi Becali. Cand i-am aratat poza pe internet mi-a zis ca intr-adevar are fata de idiot.

Eram intr-o zi in oras, in Metrotown, si in fata mergea o tipa cu o rochie atat de idioata, incat m-am intrebat de unde naiba s-a inspirat sa o cumpere sau sa o faca in casa. Era asiatica tipa, iar unele parca sunt proaste cand se imbraca. Asta parca voia sa arate ca o papusa. La multe fete poti sa vezi ciorapii aia trei sferturi care nu au nici un sens, pentru ca nu mor de frig, deoarece le vezi in decembrie sau ianuarie cum merg in fuste scurte si pantofi de parca ar fi mijlocul lui iulie.

miercuri, 8 aprilie 2009

Azi eram la lucru, ca de obicei si vorbeam cu Max despre asiatici (el e chinez nascut aici). I-am zis ca inainte sa vin in Canada credeam ca toti asiaticii seamana intre ei, dar aici am observat ca nu e asa. Poti vedea cu usurinta ca nu se aseamana intre ei deloc. Mi-a zis, de exemplu, ca el isi da seama daca cineva e coreean sau japonez. Coreenii au ochii mai ingusti decat chinezii si obrajii sunt putin mai supti decat la chinezi, japonezii au ochii ceva mai mari, aproape ca seamana cu europenii, nu au trasaturile asa de evidentiate. Iti dai seama foarte clar cum arata filipinezii, pentru ca au tenul mai inchis la culoare, iar trasaturile asiatice sunt mai estompate.

Mi-am luat bilete la U2. Sunt foarte fericit, toata viata mi-am dorit asta. De cand am luat primele lor albume si am vazut concertele lor la televizor, mi-am dorit sa fiu la un concert de-al lor. Am auzit de la colegi ca prestatiile lor live sunt extraordinare si ca o sa fie un spectacol pe cinste. Am prins bilete ieftine, pe terenul de joc. Biletele cele mai ieftine s-au dat in mai putin de un minut, dar alea sunt undeva sus de tot, unde nu vezi aproape deloc formatia, dar vezi tot stadionul si manifestarile fanilor. Sunt oameni care vor sa vada un concert asa, sa simta atmosfera in felul asta. Sper sa pot lua camera la noi, pentru ca as vrea sa fac cateva filmulete si poze la concert. Poate ca o sa pun cateva si pe blog. Ar fi interesant.

Mai incolo o sa ma uit la Lost. E sezonul 5, si e si mai fascinant cu fiecare episod. La anul o sa fie ultimul sezon. Acum e mult mai complex, incep sa fie explicate multe lucruri din sezoanele trecute, dar daca nu le-ai urmarit pe celelalte nu cred ca ai sa intelegi prea multe. Aici in Canada este difuzat pe canalul A, care a fost cumparat de CTV (astia transmit si Olimpiada la anul). Odata am ajutat-o pe o femeie la magazin care lucra la CTV si mi-a zis ca nu a urmarit niciodata Lost, dar o prietena i-a dat DVD-urile cu primele doua sezoane si a zis ca incepe sa-i placa pentru ca nu e ca celelalte seriale, deoarece e o poveste care se leaga de-a lungul a celor 5 sezoane si are miez. Mai multe, alta data.

luni, 6 aprilie 2009



Am uitat sa spun ca ieri acel om cu care am intrat in vorba a zis ca in anii '60 cea mai inalta cladire din Vancouver era un bloc de 7 etaje, acum ai blocuri de locuinte de 30 de etaje si cladiri de birouri mai inalte de atat.
Azi am avut amandoi ziua noastra libera si am iesit la plimbare in Moody Park. Este un parc foarte aproape de noi, nu este cine stie ce mare, dar a fost frumos azi, dupa cum se vede si in poze. Ne-am luat amandoi cate o inghetata de la Dairy Queen. Am vrut sa stam pur si simplu, pentru ca e pacat sa nu te bucuri de o zi asa de frumoasa in New Westminster, mai ales ca mai tot timpul ploua, pentru ca asa e clima in zona asta.

duminică, 5 aprilie 2009

English Bay




Golful acesta este langa Stanley Park si am fost azi pe acolo dupa ce Ana a terminat serviciul. Am facut poze, filme. Imi pare rau ca nu pot sa public filmele, dar o sa arat macar pozele. Este atat de frumos sa vezi soarele cum apune in ocean, iar in zare, undeva departe, ca si cum ar fi in ceata, se vede Vancouver Island. Am cunoscut aici un om extraordinar, Billy, care ne-a spus o multime de lucruri interesante. Cum ar fi de exemplu, ca daca tii degetele intre soare si linia orizontului, cand apune soarele in ocean, poti calcula cat timp mai este pana la apus. Fiecarui deget ii corespunde un sfert de ora. Billy spunea ca asa calculeaza el timpul pe care il mai are de petrecut pe vapor atunci cand se duce la pescuit. Asta este o metoda pe care a invatat-o de la un indian din Canada. In partea a stanga este UBC, adica University of British Columbia, si toata zona aceea a fost concesionata de regina pentru universitate pentru nu stiu cate sute de ani. Tot acolo in varful fasiei de pamant sunt Spanish Banks unde s-au intalnit spaniolii si englezii cand explorau coasta de vest a Americii de Nord in sec XVII si au facut schimb de informatii si de harti.
Am vorbit cu omul acesta cateva ore bune si am invatat azi ca pot fi oameni amabili fara sa ceara nimic in schimb, cu exceptia faptului ca le-ai oferit o zi frumoasa la ocean dupa o vizita in parc. A zis ca indienii au trait acolo timp de 8000 de ani, iar padurea se intindea pana la ocean. A fost pana in Alaska cu motocicleta si a zis ca e foarte frumos. Daca vrei sa cunosti America, trebuie sa o parcurgi cu masina. La 3 dimineata, daca vrei, poti sa pescuiesti, iar soarele pare ca este gata sa apuna, pentru ca in timpul verii polare soarele nu apune, ci pare ca aluneca pe deasupra liniei orizontului. Am vorbit despre economie, despre Romania, despre preturile caselor in Vancouver. Daca in 1964 puteai cumpara o casa la UBC cu 14.000 de dolari, acum una se vinde cu 1.000.000 de dolari. Unele case se vand chiar si cu 3.000.000 de dolari. Da !!... Preturile astea nu sunt inventate. Omul asta a stat o viata intreaga in Vancouver. Da. Am petrecut o zi foarte frumoasa in Vancouver, in Stanley Park. De fapt, Billy a crezut ca suntem turisti si de aceea a intrat in vorba cu noi, pentru ca voia sa le ofere turistilor o amintire de neuitat despre oamenii din Vancouver. Nici nu credeam ca o sa stam cu el de vorba vreo 3 ore pe o banca in parc. A propos, pe spatarul bancii era un anunt dat de familia unei femei moarte, care de obicei se tine sapte ani acolo si are mesajul ca cei care se aseaza pe acea banca sa se gandeasca la acea doamna care a murit. Interesant! La sfarsit s-a oferit sa ne faca cinste cu o masa la un restaurant grecesc de pe strada Denman. A luat trei saorme, care nu sunt ca in Romania, ci de fapt ti se pune sos, friptura taiata, salata, orez si turtele, pe care le pui deoparte. Am fost foarte surprinsi de acest gest pentru ca nu este ceva obisnuit pentru noi. Inainte sa mergem la restaurant a zis ca poate sa ne duca cu masina sa la o statie de SkyTrain. Ne-am simtit foarte bine. Cand cineva in Canada iti ofera un pranz sau o cina inseamna ca ii place de tine si ca te apreciaza. Probabil i-am facut o impresie foarte puternica. Inca o data, pot exista si oameni care sa fie foarte draguti doar pentru ca vor sa fie asa. La sfarsit mi-a facut cadou mingea lui de golf, pentru ca am uitat sa spun ca el fusese la golf, dar terenul de golf era prea aglomerat. Asta e un gest de prietenie.

vineri, 3 aprilie 2009

U2

De mult mi-am dorit sa vad formatia asta live intr-un concert. Pe 28 octombrie vor veni in Vancouver unde vor sustine un concert la BC Place. E o nebunie cu biletele, se vor da ca paine calda, probabil ca in 10 minute se vor epuiza. Luni o sa ma duc la un magazin al unui site care vinde biletele. Aici este o metoda foarte interesanta. Nu se merge pe primul venit, primul servit, ci se face o tragere la sorti a modului in care se vor da biletele. De exemplu, daca la coada sunt 10 oameni, fiecare trage dintr-o urna un numar, acestea nu trebuie sa fie de la 1 la 10, oamenii trebuie sa stea aliniati, iar apoi vanzatorii trag un numar la sorti, iar cel al carui numar este tras devine primul in linie, iar ceilalti din fata lui trec in aceeasi ordine la sfarsitul cozii.
As vrea sa fiu printre acei norocosi care vor fi printre primii care vor cumpara biletele. Stau cu inima stransa pana luni la 10 cand o sa inceapa sa se vanda. Ar fi ceva extraordinar pentru mine. Mi-am dorit asta de foarte mult timp. Cred ca daca as fi stat in Romania nu as fi avut ocazia asta. Poate ca aici o sa am norocul asta. Rugati-va pentru mine, dar cum o da Dumnezeu, pentru ca pana la urma este dupa noroc. Probabil o sa iau camera ca sa filmez cateva secvente din concertul U2, oricum o sa ma filmez si o s-o filmez si pe Ana, ca doar nu o sa ma duc singur. Ar fi culmea sa nu o iau pe iubita mea sotie la un concert la care mi-am dorit sa fiu toata viata.

Lucruri interesante

Ieri am aflat niste lucruri interesante. Vorbeam despre cultura cu Kelly si Harry si vine vorba de alfabet. Harry e indian, mai exact din Punjab si a zis ca si indienii au un alfabet al lor, doar ca literele nu sunt la fel ca cele din alfabetul latin. Kelly a zis ca a fost in Hawaii si a aflat ca alfabetul hawaiian are 9 litere, dar m-am uitat acum pe Google si am vazut ca de fapt are 12 litere: 5 vocale (a, e, i, o, u) si 7 consoane (h, k, l, m, n, p, w) si a fost scris de misionarii crestini in sec al XIX-lea. Asta chiar ca e interesant. Se pare ca cultura hawaiiana a fost o cultura orala pana la venirea europenilor, iar dupa aceea a devenit o cultura scrisa. Chiar am gasit o pagina pe Google, dar este in engleza despre alfabetul hawaiian si alte chestii despre cultura hawaiiana.

De asemenea am mai aflat ca Max, desi este chinez, nu este chinez din China propriu-zisa, ci parintii sai sunt mai degraba din Singapore cu radacini in Hong Kong, ceea ce ar insemna ca este chinez de prin partea de sud-est a Asiei. Multi chinezi au emigrat de-a lungul secolelor in toata Asia. Chiar vorbeam odata, cand primisem niste mobila din China si a spus ca sunt numai chestii ieftine si lipsite de calitate, iar eu l-am intrebat ironic cum poate sa spuna asa ceva despre tara de unde provine el, iar el a zis ca nu se considera chinez, ci canadian, pentru ca s-a nascut aici si, in plus, nici nu vorbeste chineza, de fapt unul din dialectele principale, mandarina. Apoi am vorbit cu noul supervizor, Lamont. Este negru, dar are radacini de prin Barbados si de prin indienii din Canada, sau First Nations (primele natiuni). Ce e interesant cu indienii din Canada este ca beneficiaza de scutire de taxe si alte facilitati pe care nu le stiu acum. De fapt, ei platesc taxe la salariul pe care il iau ca angajati, dar cand este vorba sa-si declare taxele, cum ar fi acum in aprilie, isi primesc toti banii inapoi. Ca sa fii recunoscut ca membru al primelor natiuni trebuie sa treci printr-un proces birocratic la sfarsitul caruia ti se da un card prin care iti este recunoscut acest statut. De aceea imi place Canada, pentru ca afli atatea lucruri interesante. Iti imbogatesti orizontul cu ocazia asta.

joi, 2 aprilie 2009

Gigi Becali

Foarte mult m-am bucurat cand am citit pe site-ul Realitatea ca instanta a decis arestarea lui Gigi Becali. La cat de ingamfat era si cazul sa i se infunde si lui, mai ales ca el credea ca este intangibil. In poza de pe site se vede neputinta lui de a-si ascunde frica de inchisoare. Chiar daca cei trei baieti care i-au furat masina nu sunt usa de biserica ma bucur ca au facut plangere impotriva lui, pentru ca pana la urma nu avea nici un drept sa faca asta, sa-i sechestreze si sa-i tortureze fara sa pateasca nimic. Becali este arhetipul romanului badaran si violent, iar cei care erau adunati in curtea judecatoriei erau exact ca el. Pacat ca nu sunt din ce in ce mai putini ca el. Ceilalti, si ma refer aici la "majoritatea tacuta" (ca sa il citez pe Isarescu din campania din 2000) sunt de acord cu instanta si probabil se gandesc ca incepe sa se faca dreptate in Romania, mai ales in cazul acestor oameni care sunt violenti si se cred intangibili si, mai rau, mesageri ai lui Dumnezeu, care sta deasupra lor si-i protejeaza.

miercuri, 1 aprilie 2009

Fotbalul in Canada si nationala Romaniei

Ieri stateam la Food Court in mall si o asteptam pe Ana sa termine serviciul. La masa unde stateam se aseaza un grup de tineri care vorbeau portugheza. M-am gandit ca sunt brazilieni si i-am intrebat. Avusesem dreptate. Atunci am intrat in vorba cu un tip, despre fotbal bineinteles. I-am zis ca sunt din Romania si amandoi am inceput sa vorbim despre Campionatele Mondiale. Spre surpriza mea si-a adus aminte de Campionatul Mondial din SUA si de nationala Romaniei cu Hagi. Era foarte impresionat de rezultatele noastre de acolo. Cand i-am zis ca noi eram singura echipa de care se temea Brazilia a fost foarte surprins, deoarece au iesit campioni mondiali in cele din urma. Argumentul meu a fost ca noi am eliminat Columbia si Argentina (atunci inca mai juca Maradona, dar la meciul din optimi a fost suspendat pentru cumul de cartonase cred). Da, atunci aveam sanse sa ajungem in finala mare sau mica, daca nu ne-am fi lovit de Suedia si nu am fi facut niste greseli de curtea scolii in prelungiri. Dar asta este, istoria nu mai poate fi schimbata.
Nationala asta care a luat bataie in Austria nu o sa se mai ridice la nivelul de atunci si nu o sa vedem Romania in Africa de Sud. Incet-incet, o sa se duca la vale nationala Romaniei si o sa mai treaca multi ani pana cand o sa mai avem parte de bucuria din anii aceia de vis.

Twilight - filmul si cartea

Am descarcat intr-o zi de pe torente filmul asta dupa ce a aparut pe DVD. Amandoi eram nerabdatori pentru ca auzisem ca este un film super fain, dupa ce cartea fusese un succes urias in Canada si SUA. Am impresia ca autoarea este chiar din Canada, dar nu sunt sigur de asta. Nu am citit cartea, dar nici nu mi-as fi dorit. Dupa ce am vazut filmul ne-am bucurat amandoi ca nu am dat bani la cinematograf. Continuarea, New Moon, se filmeaza aici in Vancouver, dar cred ca o sa asteptam sa apara pe DVD si asta. Daca as face o comparatie cu filmele Harry Potter, atunci as spune ca filmele acelea sunt foarte bine facute, iar cartile sunt foarte bine scrise. Te prind, asa cum a prins si romanul Twilight, dar la adolescenti plin de hormoni si care nu au nici un pic de simt literar. Am vazut primele trei filme Harry Potter inainte sa citesc romanele si mi-au placut la nebunie, iar dupa ce am citit si cartile am vazut ca sunt si foarte bine facute, iar succesul lor a fost legat de o poveste bine scrisa si care avea la baza niste valori universale ca prietenia si iubirea. Si in Twilight este la fel, dar modul in care este facut filmul este jalnic. Dialogurile sunt false, nu au miez si te intrebi cand naiba se incheaga poveste dintre ea si el (nici macar nu mai stiu cum se numesc personajele principale). Ah... Se numesc Bella si Edward. Daca te gandesti ca numele ei este folosit de obicei in filmele cu vampiri, atunci iti dai seama ca povestea este previzibila. La sfarsit ea vrea sa fie muscata de el ca sa devina vampir, pentru a fi cu el pentru totdeauna, dar cred ca asta o sa se intample in al doilea film. Inca ceva. Cartea se doreste a fi originala prin faptul ca vampirii pot trai in plina zi, dar traiesc doar in zonele foarte umede ale SUA, unde soarele nu apare prea des, pentru ca daca stau in plin soare nu sunt ucisi de lumina acestuia, ci pur si simplu stralucesc, ceea ce i-ar face imediat remarcati de oamenii obisnuiti. In plus, si jocul actorilor este destul de slab. Ea este destul de draguta, are 18 ani si se vede ca nu are experienta in actorie, iar el nu este cine stie ce simpatic, desi l-am vazut si in Harry Potter si pocalul de foc si chiar a jucat bine acolo. Poate ca in timp o sa castige experienta amandoi si nu o sa mai fie atat de incordati cand o sa joace in filme.