Michael Jackson... din nou

Ieri mi-a povestit Ana despre o discutie pe care a avut-o cu o colega de la servici despre moartea lui Michael Jackson si i-a spus ca iubitul ei aproape a plans cand a aflat asta pentru ca primul CD cu el l-a cumparat la varsta de 5 ani. A fost atat de trist pentru ca a simtit ca o parte din copilaria lui s-a dus. Stateam si ma gandeam zilele astea de ce sunt totusi afectat de moartea lui, iar cand Ana mi-a zis asta mi-am dat seama ca sunt in aceeasi situatie ca el, pentru ca si eu am crescut cu el, iar cand ma gandeam la vedetele din Occident singurele pe care le stiam erau Michael Jackson si Madonna. Daca va mai aduceti aminte la sfarsitul fiecarui an erau tiparite niste almanahuri in care erau publicate scurte stiri din lumea muzicala din Occident, iar Michael Jackson era subiectul acelor stiri. Intr-un fel cred ca si eu am simtit asta, pentru ca, ne place sau nu, a facut parte din viata noastra si, intr-un fel, parca s-a rupt ceva cand a murit. Dumnezeu sa-l ierte.