miercuri, 30 septembrie 2009

Fotografii si zambete

De fapt sunt trei postari, cu tot cu asta. Azi, la munca, am vazut pe un perete fotografiile presedintilor companiei in care lucrez, din 1940 si ceva pana azi. Mi-am adus aminte de panourile cu fotografii din liceu sau din facultate care infatisau elevii si profesorii. In toate toti erau seriosi, pe cand in panoul asta toti sau aproape toti zambeau. Mi-am dat seama cat de mult te intinereste un zambet intr-o fotografie si ca ar trebui sa zambim mai mult cand facem poze, chiar si pentru buletin.

Joburi "verzi"

Azi am doua postari. Intr-un ziar care posteaza oportunitati de cariera, cursuri, joburi, s.a. am citit un articol despre joburile "verzi" in care organizatoarea unui forum de discutii despre aceste joburi spunea ca sunt multe oportunitati pentru ca joburile ecologice nu sunt numai in domeniul centralelor solare sau al celor eoliene, ci in orice domeniu. Tot ea mai spunea ca oameni din diferite domenii - avocati, profesori, politicieni, economisti - trebuie sa gaseasca noi modalitati de stimulare a dezvoltarii durabile. Avantajele orientarii cuiva spre acest domeniu ar fi ca acea persoana ar fi printre primele in acest domeniu si, in al doilea rand, tot mai multe companii cauta sa se dezvolte ecologic, acest fapt reprezentand o oportunitate imensa.
Si in Romania stiu ca se discuta, cand am plecat, despre dezvoltarea durabile, dar multe proiecte finantate cu bani europeni au ramas doar proiecte dupa ce au fost implementate pentru ca nu au aratat sustenabilitate dupa consumarea proiectului. Nu spun ca toate proiectele europene au avut soarta asta, dar cele de succes erau facute de guvern, nu de companii private. E pacat ca s-a intamplat asa pentru ca acei bani de la Uniunea Europeana erau meniti tocmai pentru stimularea sectorului privat, adica al IMM-urilor. Si aici vorbesc doar despre acest domeniu, nu si altele.

Richmond Olympic Oval

Acest loc este sala unde se vor desfasura concursurile de patinaj viteza de la Olimpiada si, probabil, alte evenimente de care nu stiu eu acum. A costat foarte mult sa fie construit, iar la stiri am ca nu stiu ce contractor a folosit o solutie de curatat pe panourile care il inveslesc si le-a zgariat si nu mai pot fi reparate pana la Olimpiada pentru ca ar trebui sa le inlocuiasca. Erau facute dintr-un material care nu necesita curatare. Arata oribil, din ce am vazut la stiri, iar designul salii e chiar frumos si e situat si langa ocean, de fapt e stramtoarea Georgia dintre continent si insula Vancouver.


Si ca tot veni vorba de Olimpiada, tot la stiri am vazut ca VANOC are o problema de 60 mil. in buget si nu stiu de unde sa o acopere, probabil ca nu au reusit sa gaseasca banii necesari de la sponsori si se vorbeste sa apeleze la guvernul provincial, adica sa foloseasca bani publici. N-as vrea ca Olimpiada asta sa fie un esec pentru ca Vancouverul si zona metropolitana sunt foarte frumoase si merita sa se dezvolte la potentialul lor adevarat.

luni, 28 septembrie 2009

Inundatii in Filipine

Am vazut pe site-ul Realitatea si in ziar ca in Filipine au avut loc cele mai mari inundatii din ultimii 40 de ani. Cand am citit articolul ala la Realitatea TV azi dimineata i-am zis asta colegului meu filipinez. Inundatiile au avut loc in zona capitalei Manilla si in provinciile invecinate. El e din Manilla. Mi-a zis ca a fost afectata casa parintilor sai, in care locuiau 12 persoane, toate rude ale sale, si din cauza ca era situata intr-o zona mai inalta apa le era pana la genunchi, dar in alte zone apa era aproape de gat, iar alti oameni asteptau ajutorul guvernului refugiindu-se pe acoperisul caselor. Mi-a mai zis ca in sase ore a plouat cat trebuia sa ploua in sase luni. Pe Realitatea TV spuneau ca au cazut 35l/mp, ceea ce este foarte mult. Ma mai gadeam ca atunci cand vedeam asa ceva la stiri in Romania, adica evenimente de genul asta in alte zone ale lumii le treceam cu vederea si ziceam ca, uite, li se intampla si altora, dar cand cunosti oameni care sunt din acele zone parca situatia e diferita. Oare de ce ? Gandim asa pentru ca stim ca nu putem face nimic pentru ei si asta se transforma intr-un fel de insensibilitate, dar nu cred ca ar trebui sa fie asa.

duminică, 27 septembrie 2009

Coca-Cola e cea mai buna

Azi am luat decizia sa scriu si eu pe blogul iubitului meu sot. La unul din cursurile de engleza am facut un exercitiu de citire sau analiza contextuala. Era o statistica cu multe numere care la prima vedere nu zice mare lucru cititorului. Dar era o chestie interesanta, o comparatie intre sistemul de invatamant american si cel european. Sistemul american era finantat in proportie de 1 si ceva la suta de companiile private, pe cand sistemul european de invatamant este sub 1%. La inceput m-am gandit ca e bine, dar apoi, dupa o discutie cu profesorul, am realizat ca nu e asa de bine, pentru ca a infatisat niste ipoteze foarte interesante. De exemplu, daca o scoala publica nu are bani sa construiasca o sala de sport si vine Coca-Cola sa se ofere sa finanteze constructia acelei sali, atunci printre conditiile puse de companie ar putea fi ca la automatele de bauturi racoritoare sa fie numai bauturi de la firma Coca-Cola sau in fiecare dimineata copiii sa vada, timp de 5 minute, reclame la bauturile firmei si "comparatii" intre Coca-Cola si Pepsi, in care, bineinteles, Coca-Cola ar fi mult mai buna decat Pepsi s.a.m.d.. Deci privit asa, chiar daca ipotetic, e mult mai buna situatia in care invatamantul sa nu fie finantat de companiile private.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Probleme de comunicare

Odata, la servici, am auzit in trecere cum o femeie ii povestea alteia despre problema pe care o are cu sotul ei dupa ce acesta suferise un atac cerebral. Ii spunea ca acum ii este mult mai greu sa comunice cu el, pentru ca s-a format o bariera lingvistica intre ei. Amandoi probabil erau imigranti si vorbeau limbi diferite, iar engleza era limba comuna. Spunea ca ii este aproape imposibil sa poarte o discutie cu el tocmai din aceasta cauza. E trist sa vezi doi oameni care au fost impreuna zeci de ani si apoi sa nu se mai poata intelege dupa ce unul a avut un atac cerebral. Asemenea cazuri nu sunt, cred, numai intre persoane de etnie diferita, ci si, cred, intre persoane de aceeasi nationalitate. Creierul este un organ atat de complex incat o sa mai dureze multi, multi ani pana o sa-l descifram pe de-a-ntregul.

Ca tot veni vorba de asa ceva. Vazusem odata o stire pe Yahoo! News despre sindromul "accentului stain" sau al "limbii straine". Erau prezentate cazuri de persoane care suferisera atacuri cerebrale si care dupa ce s-au trezit au inceput sa vorbeasca cu diferite accente, incat cei din jurul lor nici macar nu ii mai recunosteau, desi acele persoane traisera in America toata viata lor si nu fusesera in vreo tara straina. Erau perfect sanatoase cu exceptia accentului schimbat cu care vorbeau. Nici doctorii nu stiau cum sa explice asta. Atacul cerebral afectase o portiune a creierului care se ocupa de limbaj si comunicare.

vineri, 25 septembrie 2009

Ignoranta si incultura

Vorbeam azi la servici cu cei doi colegi ai mei despre musulmani. Ala din Jamaica spune ca este musulman. Am fost surprins sa aflu asta. Si de aici a inceput o discutie despre faptul ca europenii ii urasc pe musulmani s.a.m.d.. L-am intrebat de ce se duce tocmai la cruciade (nu stiu daca stia ce au fost ele), iar el mi-a zis ca nu se duce pana acolo pentru ca musulmanii au fost prigoniti in Bosnia si au fost prigoniti de crestini. N-am vrut sa aprofundez discutia pentru ca oricum nu cred ca ar fi inteles. A inceput sa bata campii si in legatura cu statul Israel, ca nu are ce cauta acolo printre arabi si alte dintr-astea. Chiar daca i-am zis ca evreii au fost acolo de foarte multa vreme, ei spuneau ca in Biblie scrie ca evreii au fost sclavi in Egipt si, implicit, trebuie sa fie si acum. M-au intrebat daca stiu cine i-a eliberat. I-am zis ca da. Dar cand l-am intrebat daca stie cum au ajuns acolo mi-a zis ca nu e relevant. Chiar daca am incercat sa-i spun ca limba ebraica si limba araba sunt limbi semitice, deci inrudite, nu a vrut sa ma creada, pentru ca nimeni nu stie adevarul (spuneau ei), asa ca fiecare are dreptul la opinia sa. Oare ? Unde mai trebuie situata stiinta si cercetarea istorica in cazul asta, cand stim ca este obiectiva ?

Nu am vrut sa merg mai departe cu discutia desi eu i-am spus ca exista familii lingvistice. Ca exemplu i-am dat inrudirea dintre engleza si germana si mi-a zis ca nu e adevarat, ca limba engleza e unica, asa ca nu am dreptate cand spun lucrurile alea. Am schimbat subiectul si mi-am vazut de treaba mea. Ma intreb cati sunt ca astia doi ? Multi. Prostia si ignoranta sunt infinite ca si universul, iar daca cineva ar gasi un medicament sau vaccin la asta ar fi probabil cea mai bogata persoana din lume. Totusi nu cred ca ar fi bine sa se gaseasca un leac la cele doua "boli" de mai sus, pentru ca altfel nu am avea termen de comparatie si, probabil, atunci am face mai multe greseli si nu ne-am da seama ca le-am facut.

joi, 24 septembrie 2009

Reclame pentru saltele

Am vazut niste reclame super faine la saltele. Uite cateva. Sunt foarte amuzante.







Am facut niste poze din cladirea in care lucrez. Sper sa va placa. Sunt orientate spre nord, pentru ca muntii sunt in partea de nord a Vancouverului.


Trenul asta merge spre est, adica spre dreapta pozei.

Iar asta spre vest, adica spre stanga.

Poligamia

Citeam in ziar azi despre decizia unui judecator de aici de a anula acuzatiile aduse unor barbati din British Columbia cum ca acestia ar practica poligamia pe motivul ca trebuie sa le fie respectate drepturile religioase. Ma intreb ce naiba era in capul lui cand a luat decizia aia ? "Religia" alora a fost creata de ei ca sa justifice niste dorinte de-ale lor. Acela de a "fi" cu mai multe femei. Ma mai intreb unde o sa se ajunga cu respectarea cu sfintenie a drepturilor omului, cu aceste excese ? Pentru ca, pana la urma, sunt niste excese. Poligamia este ceva imoral si ilegal. Nici macar musulmanii, marea lor majoritate, nu sunt de acord cu poligamia, desi au o traditie in asta. Numai cei extremisti mai practica asa ceva, dar si aia sunt putini.
Din punct de vedere economic nu iti poti permite o relatie poligama pentru ca trebuie sa intretii toate sotiile si copiii care rezulta din acele casatorii. E cam ciudata situatia asta. Se pare ca ajungem intr-o situatie de respectare "extremista" a drepturilor omului, care face ca orice valoare morala sau sociala sa fie relativa, pentru ca, nu-i asa, oricine are dreptul la parerea sa. Dar asa o sa ajunga oamenii sa nu mai stie ce vor, iar o valoare absoluta precum adevarul o sa fie tratata intr-o maniera relativa si fiecare o sa aiba propriul adevar. De fapt fiecare are propriul adevar deja, pentru ca daca iti spui parerea argumentata in fata cuiva, iar acea persoana nu e de acord cu tine atunci va spune "e parerea ta, fiecare are dreptul la o parere proprie". Intr-un film am vazut odata o replica a unui personaj care spunea ca "adevarul nu e relevant, ci depinde de cum iti argumentezi tu ideea". Mi se pare o prostie o idee ca asta. Asta cred ca e definitia manipularii.

Si a propos de adevar. Ieri ma uitam la o emisiune in care un site de barfe radea de vedete sau foste vedete. In scena pe care am vazut-o tinta glumelor si mistourilor era un fost actor care a devenit predicator si care, intr-un film, invita studentii de la un colegie sa vina sa auda adevarata teorie evolutionista, nu cea a lui Darwin, care, dupa parerea lui, e falsa si ca sa isi argumenteze opinia, facea o comparatie intre Darwin si Hitler. Sau spunea ca Darwin trata femeile foarte injositor. Ce legatura avea asta cu teoria stiintifica creata de el ? Nu stiu. Dar uite unde duce libertatea cuvantului.

miercuri, 23 septembrie 2009

Concertul U2

Pe 28 octombrie este concertul U2 de la BC Place. Abia astept sa ma duc sa-i vad live. Abia azi mi-am dat seama ca la radio dau in ultima vreme foarte multa muzica U2 pe postul de radio Fox, care difuzeaza numai rock. Promoveaza concertul si asta e bine. Cred ca asa se procedeaza pe aici, in Occident cand vine o formatie sau un artist asa de mare in oras. Stiu ca si la Europa FM o promovau pe Madonna cand a venit in Romania.

marți, 22 septembrie 2009

Shark Tank

Imi place emisiunea asta de pe ABC. Modul in care se poarta negocierile este incredibil. Imi place un om de afaceri de acolo pe nume Robert Herjavec. Este fiul unor imigranti croati care au venit in Canada cu $20, iar acum detine o insula privata si si-a vandut compania sa de software catre AT&T cu $100 milioane. Motto-ul lui este "If you're emotional and you're great at something, the money will follow." Adica, pentru cei care nu stiu engleza, "daca esti sentimental si esti bun la ceva, banii vor veni" (sper ca traducerea e corecta). L-a ambitionat faptul ca mama sa, care nu stia engleza aproape deloc, a dat economiile familiei unui vanzator de aspiratoare cu talent la "aburit" si care vorbea frumos.

Alt tip, foarte interesant si el, Kevin O'Leary, si-a vandut compania de software educational cu $3,5 miliarde. Facea softuri care sa invete copiii sa citeasca. Una din replicile sale remarcabile este "nu plange dupa bani, ei nu plang dupa tine". O alta replica e urmatoarea "Uite cum gandesc eu despre bani - ca niste soldati - ii trimit la razboi in fiecare zi. Vreau sa ia prizonieri si sa vina acasa, astfel sa fie mai multi.", iar una foarte scurta si care-mi place este "nu insulta banii".

Brutalitatea fata de animale

Scria azi in ziar ca o pisica a fost salvata de politie dupa ce au primit reclamatii ca stapanul sau o batea. Cand am vazut primele randuri am zis "eh, o mata care a mai primit un sut in posterior", dar dupa ce l-am citit am vazut ca intr-adevar politia trebuia sa intervina pentru ca stapanul motanului, in varsta de 60 si ceva de ani (stapanul, nu motanul), il bagase intr-o punga si dadea cu el de perete. Si era foarte frumos motanul, era alb si avea o fata inocenta... Ma gandesc cat de tampit si dus cu pluta poti sa fii ca sa bati o mata in halul asta. In ziar zicea ca pe stapan il asteapta inchisoare lunga, daca nu chiar o sentinta pe viata.

Cand citeam mi-am adus aminte de filmele aratate la televizor in Romania in care tarani prosti incarcau caruta asa de mult, iar saracii cai, slabi ca vai de ei, nu puteau sa o miste, iar tampitii aia dadeau in ei cu salbaticie ca sa ridice caruta la deal. Pe aia de ce nu ii trage nimeni la raspundere ? Pentru ca sunt animale de povara si sunt proprietatea respectivului individ ? Ar fi trebuit sa dea cineva in taranii aia asa cum dadeau ei in cai sau sa-i puna sa care o povara pe care in vecii vecilor nu o puteau duce. Oare in cazul motanului ce-ar fi fost daca cineva dadea cu stapanul lui de pereti sa vada cum e cand esti lovit repetat ? Dar aici a intervenit politia si ala a fost arestat. In Romania asemenea cazuri sunt la stiri, oamenii se uita la ele, se oripileaza, se trece la urmatoarea stire, iar stirea anterioara devine fapt divers sau motiv de amuzament pentru tampiti. Si sunt multi. Ignoranta e mare. Oare in Romania cand o sa prevada in Codul Penal ani buni de inchisoare pentru maltratarea animalelor ?

Cautam acum pe Google articole despre maltratarea animalelor si am avut surpriza sa vad ca exista masuri care sa previna asta, dar sunt niste pedepse mici: intre trei luni si un an si o amenda de 15000 RON. Masurile astea figureaza intr-un proiect de lege adoptat de Senat prin 2008, cred. Suma o fi mare, dar cine aplica masura asta ? Am mai vazut undeva ca se propunea infiintarea Politiei animalelor. Adica o institutie in plus si bani in plus, in loc sa dai atributii crescute politistilor existenti. Economisesti o gramada de bani in felul asta. Si apoi te intrebi de ce e birocratia atat de mare ? Mai angajezi oameni, nu cauti locatii noi si faci investitii noi in institutii publice. Investitiile sunt facute ca sa aduca bani. Cheltuirea fara rost a banilor nu inseamna investitie.

Acum cand scriam mi-am adus aminte de un film postat pe net de niste copii tampiti care jucau fotbal cu o pisica de parca era cea mai mare distractie din lume. Si eu cand eram mic ma jucam cu animalele, dar la o mata ii puneam o caciula in cap si ma amuzam cand vedeam cum se chinuie sa o scoata si i-o scoteam eu daca vedeam ca se chinuie prea mult, dar nu jucam fotbal cu ea. Pana la urma si animalele sufera si nu cred ca trebuie sa ne comportam in felul asta cu ele.
E asa de bine sa ai un animal in casa mai ales daca esti singur. Macar mai ai un suflet langa tine, chiar daca iti cere de mancare si trebuie sa le arunci ladita cu nisip, iar apoi sa-l schimbi (nisipul). Pentru batrani e cea mai buna solutie la singuratate.
Am intrebat-o pe o colega de-a mea, chinezoaica, daca vorbeste limba ei. Principalele dialecte in China sunt mandarina si cantoneza. Ea mi-a zis ca vorbeste si cantoneza si engleza. S-a nascut aici, iar familia ei e aici de 100 de ani. S-a nascut in Winnipeg, in provincia Manitoba, iar acolo aveau scoli pentru copii ca sa invete limba lor, pentru ca voiau sa-si pastreze limba si cultura. Comunitatea asiatica din Canada e foarte mare. Aici, in British Columbia, in anii' 70, nu erau scoli pentru copiii asiatici pentru a invata limba lor. Dar acum, mai ales in Richmond, unde sunt multi asiatici, in special chinezi, mandarina a devenit limba optionala de studiu, pe langa cele doua obligatorii, engleza si franceza, dar nu cred ca in viitor Canada va avea trei limbi oficiale. In Constitutia canadiana, daca exista asa ceva, sau legea fundamentala care o au ei, este specificat caracterul bilingv al tarii. Sunt si legi care impun bilingvismul.

luni, 21 septembrie 2009

Azi, la servici, am vazut pe paharul urias de la Starbucks al unui coleg, pe care multi il au aici ca sa-si bea drogul dimineata (e vorba de cafea), o poza cu el si cu sotia lui pe o plaja din Filipine. Spunea ca nisipul de acolo e atat de fin incat nici macar nu se incinge. Poate ca intr-un viitor, sper nu prea indepartat, o sa ajung acolo.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Romgleza (partea a 2-a) si influente balcanice

Am uitat sa spun in postarea anterioara ce a vazut Ana odata la un supermarket. Era la coada la casa, iar in spatele ei era un roman cu un copil de vreo 2-3 ani, pana la genunchiul lui, care nu era inca la scoala, iar romanul asta vorbea cu baiatul lui in engleza. Ii spunea ceva de genul "du iu laic dis dadi ?" sau "gud dadi, gud". Am scris intentionat asa ca sa va faceti o idee despre engleza pe care o avea, pentru ca Ana mi-a spus ca o vorbea ingrozitor, dar vorbea cu baiatul lui in engleza. Ridicol. Pai daca nu stii engleza bine de ce te mai chinui sa o vorbesti cu copiii tai ? Cand ii dai la scoala au deja cursuri de ESL (English as Second Language) si o invata foarte repede. Vorbeste romaneste cu ei daca esti acasa, iar engleza lasa-i s-o vorbeasca cu prietenii sau la scoala sau la servici cand o sa ajunga sa lucreze. Chiar eram odata la biserica si am vazut niste baieti de 18-19 ani care vorbeau romaneste foarte bine, iar altii, de aceeasi varsta, vorbeau engleza intre ei. Cred ca e o chestiune de optiune, dar si de modul in care iti cresti copiii. Inteleg sa te integrezi intr-o societate in care se vorbeste o alta limba, diferita de cea in care ai crescut, dar nu sa te integrezi in asa fel incat sa uiti dupa 10 ani de unde ai venit si sa le stergi copiilor tai originile.

Aici in Canada oamenii pun accent pe unicitate, pe specificul lor si vezi o gramada cu diverse tipuri de imbracaminte sau tatuaje cat mai deosebite pentru a iesi in evidenta cu ceva unic. Ieri vorbeam cu colegii mei despre diferite chestii si la un moment dat m-au intrebat ce feluri de mancare avem in Romania. Deci erau interesati de cultura din care veneam pentru ca aveam ceva de impartasit, iar ei nu aveau. Erau interesati de ceea ce le puteam povesti. Canadienii, get-beget, spun despre ei ca sunt plictisitori pentru ca nu au nimic de povestit in comparatie cu imigrantii, care au in spate un trecut, o istorie. Cand a venit o colega noua la magazin la Ana, s-a prezentat cu numele si apoi a adaugat "canadianul tipic, adica plictisitor". Noi nu trebuie sa facem efortul asta pentru ca avem unicitatea asta in noi, dar nu suntem constienti de ea si nu o valorificam. Ei isi doresc sa aiba trecutul Europei, istoria Europei, cultura europeana, fiind fascintati de tot ce inseamna Europa, iar noi avem toate astea si nu apreciem. Ar trebui sa fim mandri de ce avem, dar nu intr-un fel nationalist, ci o mandrie interioara care sa te faca sa te simti implinit in sinea ta si sa te comporti la fel de natural cum te comporti de obicei in fiecare zi. Nu trebuie sa strigi mandria asta pe strada sau sa te bati cu pumnul in piept, ci doar sa fii constient de ea.

In alta ordine de idei vreau sa spun ca aici e foarte populara branza feta. O pui in salata sau in diverse feluri de mancare grecesti si e foarte buna. La inceput am fost foarte reticent sa am branza presarata pe salata, dar e foarte buna. De fapt ce este feta ? Este telemea. Am fost la Costco si am luat o cutie de branza feta (telemea) de un kg, care, cand am deschis-o, avea si zerul in ea, deci pastrata foarte bine. Foarte buna. Delicioasa. Nu e nici o diferenta intre telemeaua de aici si aia pe care o cumperi din tara. Poate cantitatea de sare, dar daca o pui in apa mai scoti sarea din ea, dar in privinta gustului e la fel.

Cred ca este un tip de branza raspandit in toata Peninsula Balcanica cu diverse denumiri la diversele popoare care traiesc acolo, printre care si romanii. Aici este cunoscuta ca branza greceasca pentru ca au fost foarte multi greci care au emigrat in Canada in trecut. Mancarea greceasca e foarte apreciata aici.

vineri, 18 septembrie 2009

Romgleza

Asa numesc eu limba vorbita de romanii aflati de mult timp aici. Poate ca la un moment dat o sa o vorbim si noi, pentru ca daca te specializezi intr-un anumit domeniu vei folosi cuvintele din engleza, nu pe cele romanesti, dar, pana una-alta, incerc sa nu vorbesc asa, iar cand vorbesc cu romanii evit sa pronunt cuvinte englezesti decat doar daca e necesar. Vorbeam azi dimineata cu colegii mei despre cat de repede invata copiii engleza aici si cum, mai tarziu, o vorbesc fara accent. Le spuneam ca, atunci cand sunt mici, copiii sunt precum o foaie alba de scris pentru ca poti scrie orice pe ea, iar copiii sunt foarte receptivi. Colegul meu filipinez spunea ca e normal ca un copil sa vorbeasca engleza in familie pentru ca a venit intr-o tara in care se vorbeste engleza, dar mie nu mi se pare normal. Argumentul lui era ca nu e politicos sa vorbesti in limba ta langa vorbitori de limba engleza. E adevarat doar pe jumatate. La servici nu e politicos sa faci asta. Iar el si cu colega mea, tot filipineza, vorbesc intre ei in engleza cand e cineva prin preajma. Cand sunt singuri vorbesc tagalog, dialectul cel mai raspandit in Filipine. Acasa, in schimb, nu ma impiedica nimeni sa vorbesc in limba mea cu copiii mei, pentru ca eu am crescut in limba asta si vreau sa le-o transmit si copiilor mei, chiar daca nu o sa stie toate cuvintele. Si o sa vorbeasca romgleza probabil.

Am mai vorbit despre introducerea noii taxe armonizate, HST, care va insemna ca toate produsele vor fi taxate cu 12% cand cumperi un produs sau un serviciu. Nu ma deranjeaza sa platesc mai mult. Multi dintre canadieni stau prea mult pe credit si, cred, sunt infricosati ca o sa stea si mai mult pe datorii. Dar furia legata de introducerea noii taxe se manifesta mai mult din cauza ca liberalii care formeaza acum guvernul nu au declarat in campania electorala nimic despre asta. Adica nu au scos nici un cuvant, iar masura asta, care va fi introdusa de la 1 iulie 2010, a picat ca din cer. Cred ca oamenii nu sunt nemultumiti de introducerea noii taxe, pentru ca si alte provincii au HST-ul, ci cred ca se simt tradati, mintiti, pentru ca aici oamenii le cer socoteala reprezentatilor alesi in parlamentul provincial. Iar parlamentarii chiar fac ceva care sa apere interesele cetatenilor. Acum partidele din opozitie marseaza pe asta pentru a-si face capital electoral.

Vorbeam, de asemenea, despre situatia economica din Filipine si imi spunea ca salariul minim pe economie acolo e de $10 pe zi. Asta ar reprezenta 27 RON, adica 621 RON/luna. Am impresia ca si in Romania salariul minim e pe undeva pe acolo, iar un profesor in Filipine castiga cam cat un profesor in Romania. Deci suntem pe la nivelul insulelor Filipine cand vine vorba de salariul minim, care este o tara din Lumea a Treia. Chiar colegii mei spuneau asta despre Filipine. In consecinta, daca aplicam regula matematica a tranzitivitatii (cred ca asa ii spune, sa fiu corectat daca gresesc) care spune ca daca A = B, iar B = C, atunci A = C, am trage concluzia logica ca Romania este o tara din Lumea a Treia, dar partea interesanta este ca acum este membra a Uniunii Europene, iar daca ai spune unui guvernant ca la nivelul salariului minim suntem la egalitate cu unele tari din Lumea a Treia ar spune ca dezinformezi opinia publica, cand cifrele macroeconomice spun bla, bla, bla, ............. Pana la urma ce se simte in buzunar conteaza. Cifrele macroeconomice nu intereseaza pe nimeni, ci calitatea vietii.

joi, 17 septembrie 2009

Susan Boyle in America

Si Susan Boyle a cantat la "America's got talent". Foarte frumos. Melodia e a celor de la Rolling Stones, dar varianta asta e mult mai frumoasa.

Capitala vs. provincia

Vorbeam cu o colega azi la servici despre est-europeni. Ea e din Anglia si a venit aici prin anii '70. Spunea ca est-europenii sunt inteligenti, prind repede, iar acum orice sofer de autobuz pe care-l auzi acolo are accent est-european. M-a intrebat si pe mine ce am facut acolo. I-am spus "chestii" (stuff). Stia ca nu vreau sa spun ce am fost acolo, dar nu a insistat. Spunea ca daca vreau sa fac ceva, nu o sa am probleme pentru ca sunt din estul Europei.

Chiar am intrebat-o de ce in Anglia se plang englezii ca est-europenii le fura joburile. Ea spunea ca probabil asta este mai mult in partea de sud, in zona Londrei mai ales pentru ca londonezii mereu i-au privit pe cei din nord de sus si sunt mai izolationisti de felul lor. I-am zis ca in Romania cei din Bucuresti ii considera pe cei din Moldova prosti din cauza accentului pe care-l au. Ea mi-a zis ca la fel fac si londonezii cu cei din Liverpool, de unde este ea. Sunt multe orgolii locale si in Anglia, la fel ca in Romania.

Mi-a mai zis ca est-europenii sunt muncitori si oameni obisnuiti pentru ca vin cu o situatie mai proasta, la una mai buna si de aceea sunt bine priviti peste tot. Chiar spunea ca in Anglia ar trebui sa vina mai multi est-europeni, pentru ca si ea are prietene din diverse tari din estul Europei. Povestea ca are doua prietene din Cehia, una din Praga, iar alta din oras, iar aia din Praga o trata pe cealalta cam de sus. Deci in multe tari din Europa, cei din capitala ii trateaza pe cei din provincie cam de sus, iar asta nu stiu daca e bine.

Am inceput sa vorbim apoi despre canadieni, mai ales cei din Vancouver, pe care ea ii gaseste enervanti. Nu stiu cat e de adevarat. Pana la urma e vorba de o experienta personala. Poate o fi valabil in cazul celor batrani, pentru ca nu am vazut asta la cei tineri. M-a intrebat daca imi place aici si i-am zis ca da, ceea ce e 100% adevarat. I-am zis ca nu-i inteleg pe unii romani, care dupa ce stau aici, se bucura de avantajele oferite de Canada, dar injura Canada ori de cate ori au ocazia. I-am zis ca parerea mea este sa se duca acasa, daca nu le place aici si a fost de acord. Explicatia ei pentru atitudinea asta a fost ca probabil cei care sunt de mai mult timp aici vor sa uite ce au lasat in urma si tocmai de aceea se comporta asa. Asa fac si multi englezi, imi spunea ea, care au venit aici de mult timp. Mai ales cei din zona Londrei care au venit din zone sarace si s-au realizat aici, pentru ca, spunea, ea nu a venit aici de la mai putin, ci de la aceeasi situatie pe care o avea acolo, pe cand cei din Londra au venit de la mai putin la mai bine. Daca ar fi sa caracterizez intr-un singur cuvant atitudinea romanilor care injura Canada de zor (nu sunt unul din aia) ar fi parvenire. Poate suna dur, dar alt cuvant mai potrivit nu am gasit. Multi dintre ei au muncit si, prin meritele lor, au ajuns ce au ajuns, dar sa-i privesti cu o anumita superioritate pe cei care au venit aici sau au de gand sa vina mi se pare total gresit. In plus, de ce sa injuri o tara care ti-a oferit oportunitati, iar tu le-ai valorificat ? Cred ca de aceea romanii nu sunt uniti aici, pentru ca tot timpul, intre ei, incearca sa para ceea ce nu sunt de fapt si, unii dintre ei, se lauda cu ce blanuri din Germania au mai cumparat sau in ce excursii au mai fost, etc., ca sa para mai cu mot decat cei cu care vorbesc. Si mai vorbesc si afectat. E ridicol.

Colega mea imi spunea ca fiul ei e acum in Anglia si are vreo 20 si ceva de ani, dar e mandra de el ca este canadian, e mandra de el ca-si iubeste tara, Canada, dar a ales sa munceasca in Anglia. Mi-a zis ca fiul ei are o multime de prieteni est-europeni. Amandoi am fost de acord ca tara asta, Canada, este unul din locurile cele mai potrivite sa fii acum in timpul recesiunii, pentru ca a rezistat bine din cauza sistemului bancar foarte puternic si bine pus la punct. Chiar si in niste articole de pe internet am gasit un clasament al celor mai puternice banci din lume si pe primul loc erau cele canadiene, urmate pe locul 2 de cele din Suedia, Luxemburg, Australia, Danemarca, Olanda, iar pe locul 3 erau bancile din Belgia, Noua Zeelanda, Irlanda si Malta. Statele Unite ale Americii erau pe locul 40, iar Zimbabwe pe locul 122. Rezultatele astea au fost facute publice de World Economic Forum in raportul sau asupra competitivitatii globale. Potrivit acestui raport 12000 de presedinti de corporatii din intreaga lume au clasificat bancile mondiale pe o scara de la 1 la 7, iar Canada a primit cel mai mare scor 6,8. Ceea ce e de admirat. Nu stiu unde e Romania in clasamentul ala. Nu am reusit sa gasesc nici o informatie.

And the winner is...

Kevin Skinner. A castigat aseara. Si meritat. Parca America a vrut sa se regaseasca in acest fermier somer, care, prin talentul lui, a vrut sa se ridice dincolo de conditia in care se afla. M-am bucurat enorm pentru el, desi si Barbara Padilla, soprana care tocmai trecuse de cancer merita sa castige. Ea avea si un master in muzica, dar Kevin era simplu, adevarat, real. A plans cand a castigat si toata familia a fost alaturi de el, felicitandu-l. Lectia pe care ne-a dat-o Kevin este sa nu renunti la visele tale si sa lupti ca sa ti le realizezi.

miercuri, 16 septembrie 2009

Zilele trecute, cred ca acum o saptamana, am vazut la stiri cum a fost batut un sofer de autobuz de un tip pentru ca soferul a vrut sa-l dea jos pentru ca se pisa in autobuz. Soferul a fost batut destul de grav, dar la stiri deja stiau cine este atacatorul, avea antecedente si era punjab. Astia au bande puternice in Surrey. Soferul, care avea diploma de licenta in psihologie, a spus ca in 10 ani de cand lucreaza ca sofer de autobuz nu a fost nici macar scuipat. Faza interesanta era ca aveam presimtirea ca evenimentul are legatura cu noi si am avut dreptate. S-a intamplat pe traseul autobuzului pe care il folosim noi de obicei, dar pe la 11-12 noaptea si la capatul celalalt al traseului, nu in capatul pe care-l folosim noi. Oricum, noaptea, zona aia pare cam dubioasa, dar e la jumatate de ora de mers cu autobuzul.

marți, 15 septembrie 2009

Calatoria lui Kevin

Aseara a fost finala la "America's got talent". Bineinteles, favoritul nostru este Kevin Skinner, pentru ca este atat de simplu si adevarat in acelasi timp. Am aflat aseara ca e si casatorit si are si doi copii adolescenti si are numai 34 de ani. Sunt sigur ca sunt toti sunt foarte mandri de el. Dati click pe numele lui sa vedeti drumul lui pana in finala. Miercuri se anunta castigatorul milionului de dolari si al unui contract in Las Vegas.

luni, 14 septembrie 2009

Lectii de dactilografie

Mai am doua postari mai jos, in caz ca o sa le ratati. Azi vorbeam cu o colega de la servici si am observat ca scria la calculator fara sa se uite la taste si am intrebat-o unde a invatat asta. Aici in Canada oricine scrie asa la calculator, iar daca nu stii oricine spune ca vii de pe alta lume. Eu am invatat sa scriu asa la calculator abia anul trecut si e mult mai reconfortant. Am invatat cu un software care se numeste "Meavis Beacon Teaches Typing". Se poate gasi si in varianta gratuita, dar daca vrei ultima versiune trebuie sa o cumperi sau poate ca torrentele sunt o solutie. Il instalezi in calculator si apoi exersezi. E foarte simplu.

In Romania toti copiii sau adolescentii se gandesc cum se descarce ultimul film sau ultima melodie, dar nu se gandesc cum sa descarce ceva care sa le foloseasca in viata.

Dar sa revin la subiect. Cum am spus, am intrebat-o de unde stie sa scrie asa. Trebuie sa spun ca are peste 50 de ani, cred. Mi-a spus ca a invatat asta la liceu, pentru ca era un curs optional. Si uite ca i-a prins bine pentru ca acum foloseste lectiile alea pentru dactilografierea la calculator. Asta era pe la inceputul anilor '70. Acum toti copiii de aici invata asta in scoala de la nivelul gimnazial. Am avut odata un coleg din Mexic, care si el a invatat sa dactilografieze tot de la generala. MEXIC!!!! Iar tara aia e mai amarata decat Romania. La noi in tara, in scoala, copiii scriu la calculator numai cu degetul aratator si cred ca scriu foarte bine asa. Se vorbeste de orientarea sistemului educational spre lucruri practice pe care sa le poata folosi copiii in viata mai tarziu. Nu am auzit pe nimeni dintre mai marii invatamantului, din ministere sau sindicate, sa se gandeasca la asa ceva. Se gandesc doar cum sa reduca materia. Dar ce pui in loc ? Uite o propunere. Iar in lumea de azi daca nu stii sa folosesti calculatorul cu viteza esti mancat.

Asta inseamna crearea de strategii realiste in orice domeniu, sa te mai uiti si in curtea altora. Romanii se uita in curtea altora peste gard doar ca sa vada ceva care sa barfeasca, dar nu se uita sa vada daca pot lua ceva folositor de acolo.

Patiseria romaneasca

Am mai spus si in alta postare ca am gasit odata o patiserie romaneasca in Vancouver in care poti sa servesti diverse delicatese romanesti cum ar fi savarine, cozonaci, eclere, cremsnit si alte prajituri pe care le gasesti in cofetariile din Romania. Ba chiar avea si Fanta in vitrinele frigorifice, iar undeva in colt avea si un televizor pe care se transmitea in momentul ala Antena 1. Ne-a placut foarte mult, iar azi am citit si un articol in ziarul The Vancouver Sun despre "Transylvanian Traditions Bakery And Sweet Shop", asa se numeste, de pe Davie Street. Reportera era foarte incantata mai ales de kurtos kalac-ul cu nuca pe care l-a cumparat de acolo si descria in detaliu cum este facut. Coaja crocanta caramelizata din exterior si interiorul pufos. Descria cum proprietara, Narcisa Stoian, il facea pe un gratar special importat din Romania. Apoi reportera a ajuns acasa si statea cu sotul ei la masa si au inceput sa-l manance si au fost surprinsi sa vada ca e spiralat, iar la sfarsit au ramas doar firimiturile pe masa. Cand citeam articolul ala mi se facea si mie pofta de un kurtos.

Ce am remarcat in articolul de azi a fost ca proprietara si-a infiintat patiseria asta acum doi ani, dar a emigrat de asemenea tot acum doi ani. Mi-a placut sa vad ca a avut curajul sa-si deschida o afacere, care se pare ca merge si foarte bine, si sa faca asta inca din momentul in care a ajuns aici. Chiar are admiratia mea. As vrea sa cunoasca tot mai multi macar coltul asta de traditie romaneasca, pentru ca si in felul asta ne putem face cunoscuti in strainatate. Proprietara mai spunea ca magazinul ei e singurul de felul asta din Canada. Preturile oricum sunt mai mari decat in Romania, cum ar fi colacul ala care costa $5, dar pana la urma e cam singura pe piata si e pe o pozitie privilegiata. In Canada inveti sa cunosti traditiile culinare din atatea tari si e extraordinar.

Shannon Falls

Ieri am fost la Shannon Falls impreuna cu niste prieteni. Am fost la cascada asta de langa Squamish. Cand mergi pe autostrada spre Whistler pe dreapta este Shannon Falls Provincial Park. Spre cascada drumul este amenajat. Efectiv sunt carari de munte, dar amenajate cu pietris sau asfaltate. Am facut si poze, am facut un gratar. Ne-am simtit foarte bine. Muntele se ridica brusc langa autostrada si efectiv a fost taiat pentru largirea autostrazii spre Whistler pentru Olimpiada din 2010. Cine o sa vina in Vancouver in iarna si o sa mearga spre Whistler o sa aiba ce vedea.


vineri, 11 septembrie 2009

O ceasca de cafea

Ana face niste cursuri de engleza acum. Nu ca nu ar sti sa vorbeasca, ci pentru ca vrea sa se inscrie la scoala si are nevoie de o evaluare a limbii engleze. I-am mai spus sa scrie si ea pe blog pentru ca vine si-mi povesteste niste chestii foarte interesante. Ieri de exemplu vorbea cu colegele ei despre cafea. Una din Iran, cred, o intreaba pe una din Brazilia daca au Starbucks acolo. Brazilianca ii spune ca nu au din doua motive:

1. Cafeaua braziliana e mult mai buna decat asta de aici (si asta cred ca e adevarat) si

2. In Brazilia nu exista obiceiul asta, cum este in State, si luat si de canadieni, in care te duci la cafenea, iti cumperi cafeaua si pleci cu paharul de hartie in mana la servici pentru ca nu ai timp sa o bei cu prietenii la cafenea la o terasa.

In Brazilia cafeaua este un motiv de socializare, prin care te mai vezi cu prietenii si te mai pui la curent cu ce se intampla in viata lor, schimbi opinii, pareri. Aici in Canada vezi oamenii stand intr-un Starbucks sau intr-un Tim Hortons cu o cafea in fata si citindu-si ziarul, dar vezi si mai multi care ies din cafenea cu tava de carton in mana, avand cateva pahare pe ea. Nu mai spun cati vezi in autobuz, SkyTrain sau in masina cu o cana imensa de cafea in mana (are capac, bineinteles) si vazandu-si de treaba lor. Mai ales dimineata. O cana de aia cred ca are mai mult de 0,5l.

Noi discutam ieri ca asa este si in Romania. Cafeaua este si pentru romani un pretext de socializare cu persoanele cunoscute, prieteni, familie. Poate ca este ceva ce tine de popoarele latine. Probabil ca si in Italia, Franta sau Spania este la fel. Daca stie cineva asa ceva chiar as vrea sa lase un comentariu.

Aici lumea este foarte alerta, profesionista, desi multi din Canada zic ca vancouveritii sunt lenesi sau puturosi, dar asta este din cauza ca ai muntele si marea in acelasi loc. Iar daca vezi zapada pe Cypress Mountain (unde o sa se tina niste probe de schi la Olimpiada), nu prea iti vine sa stai peste program. Cand s-a facut timpul iti iei geanta, te-ai dus acasa si ti-ai luat schiurile si ai fugit la distractie. In Toronto sau Montreal nu cred ca este asa (desi nu am fost niciodata acolo). Acolo lumea este si mai alerta decat in Vancouver. Iar cei din Vancouver ii considera pe cei din Toronto foarte reci. Chiar a fost o reclama pe aici la o bere care a provocat scandal si care spunea "colder than some people in Toronto" (mai rece decat niste oameni din Toronto). A fost pusa pe panouri publicitare in toata British Columbia, dar a fost retrasa.

miercuri, 9 septembrie 2009

Accente est-europene

Azi am iesit in oras cu noii mei colegi. M-am simtit foarte bine pentru ca au fost foarte de treaba si m-au facut sa ma simt ca unul de-al lor. Am glumit, am vorbit serios. Distractie ! Ce m-a surprins cel mai mult a fost un coleg pe care l-am cunoscut azi. Vreau sa spun ca firma unde lucrez are mai multe sedii in Vancouver. Cum m-a auzit vorbind engleza m-a intrebat daca sunt roman. L-am intrebat de unde stie, pentru ca, de obicei, cei care ma aud spun ca sunt din estul Europei, dar el m-a intrebat direct daca sunt roman. Mi-a zis ca acum multi ani, cand avea 19 ani a avut o relatie cu o romanca, Gabriela Ioana (asa am inteles eu) din Seattle. Pe el il cheama Joel, e italian de felul lui, iar ea avea 23 de ani. L-am rugat sa-mi explice care este diferenta intre accentul romanesc si cel est-european si mi-a zis ca e greu, ca nu poate sa faca asta. Mi-a zis ca e ca si cum i-ai explica unui orb culoarea verde. Dar mi-a zis ca accentul polonez si cel rusesc sunt asemanatoare. Probabil ca e la fel cu noi cand stim ca cineva e din Ardeal, Moldova, Oltenia sau Muntenia.

Mi-a zis ca atunci cand se intalnea cu fata asta, ea lucra pe un vas ce pescuia crabi pe coasta Alaskai, iar in trei luni venea acasa cu $50.000. Era si un job foarte periculos pentru ca ii povestea fata asta cum a vazut cand a fost tras unul de val in ocean si nu l-au mai putut salva. Daca rezisti 10 min cand e apa linistita, dar atunci cand sunt valuri imense care se lovesc unul intr-altul si mai este si apa rece ai probabil maxim 2 minute sa supravietuiesti, desi ai vesta de salvare pe tine. Stiu ca am vazut si pe Discovery un documentar despre pescarii de crabi de pe coasta de vest a Americii, deoarece este considerat cel mai periculos job din lume.

Mi-a placut discutia cu el pentru ca stia multe lucruri despre Romania, probabil de la fata asta, si erau toate adevarate. Cum ar fi de ce au probleme romanii in Europa. Eu i-am zis ca e din cauza catorva care fac faradelegi, iar el m-a intrebat daca nu e cumva si din cauza tiganilor. I-am zis ca e si din cauza asta. Mi-a zis ca nu-i place fotbalul, chiar daca a jucat cand era mic si ii place baseball-ul. A incercat sa-mi paseze o pastila cum ca are o masina de vanzare cand discutia a deviat spre masini (cred ca oriunde in lume barbatii vorbesc despre masini), dar cand mi-a zis ca e din 1987 nu am mai fost asa de incantat, desi o dadea cu $4000, dar mi-a zis ca mai trebuie sa bag in ea vreo $2500. Nu, merci. Oricum, mi-a placut ca toti colegii mei erau oameni cu care te simti bine si de treaba.

marți, 8 septembrie 2009

Azi am intrebat-o pe colega mea din Filipine de ce si cum a venit aici. Si mi-a zis ca a plecat de acolo pentru ca salariul de profesoara de liceu pe care-l avea nu ii ajungea pentru fratii ei ca sa-i tina in scoala. E de peste 10 ani aici, cred, si are doua fetite. A plecat mai intai la Hong Kong sa lucreze ca babysitter, cred. Nu mai tin minte exact. Era ceva de genul asta. De acolo, angajatorul ei a vrut sa o ia cu el in Canada (a lucrat acolo un an) si s-a ocupat el de acte. Asta da noroc. Banuiesc ca aici s-a maritat. A facut si contabilitate primara in Filipine. Cate poti sa afli dintr-o discutie de 2 minute.

luni, 7 septembrie 2009

Iar rufe si probleme de viata

Mai inainte am fost sa-mi scot rufele de la uscator. Am mai zis si alta data ca aici trebuie sa-ti usuci rufele, ceea ce mie mi se pare ridicol. Ma rog !... Nu despre uscatul rufelor voiam sa scriu aici, ci despre ce poti afla cand te duci sa ti le iei. Acum o ora (atat dureaza in uscator), m-am dus sa le pun la uscat si am gasit alte rufe in uscatorul care se oprise deja. Le-am scos, le-am pus in cosul pe care persoana respectiva il lasase acolo si le-am pus pe ale mele. Mai inainte am fost sa le iau si acolo am gasit o femeie in varsta care le impaturea. Pe ale ei le avea deja impaturite. Si i-am zis ca nu e nevoie (eram si grabit sa le iau), pentru ca pot si eu sa fac asta sau sotia mea. Ea mi-a zis ca a lucrat toata viata intr-o spalatorie si ca stie sa faca asta si vrea sa faca asta pentru ca sotul ei este in spital. A vrut sa fie si un pic insistenta, de genul "stiu eu ce fac". Parca voia sa le termine pentru a se simti folositoare, pentru ca se simtea singura. Cine stie ?!... Femeia asta sta exact in apartamentul din fata noastra, dar o vedem foarte rar si cred ca sta cu sotul ei, pentru ca odata am venit din oras si am intrat in bloc cu ea si am deschis usa exact cand a deschis-o si ea si am vazut ca era o mare dezordine acolo si am auzit si pe cineva inauntru. Din cum vorbea acum la spalatorie mi s-a parut ca are o usoara problema psihica, probabil din cauza varstei. Nu as putea sa spun cati ani are. Probabil 70 de ani. Dar mi-a fost mila de ea intr-un fel, pentru ca voia sa ajute. Imi pare rau ca nu am lasat-o sa impatureasca rufele, dar nici eu nu voiam sa stau acolo mai mult de 5 minute. Poate am fost egoist atunci. N-am vrut sa par asa si cred ca m-a deranjat sa vad o persoana straina punand mana pe rufele mele, dar daca stau sa ma gandesc putin nu e asa de grav. E grea singuratatea la varsta asta oriunde ai fi in lumea asta si e pacat ca sunt atatia oameni singuri. Sper ca sotul ei sa se faca bine.

Papagal fan Michael Jackson

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Franta - Romania 1-1

In sfarsit am vazut si eu un meci al nationalei si chiar m-a bucurat rezultatul. Imi place atitudinea jucatorilor, ofensivi, iar Razvan Lucescu este cel care trebuie sa fie laudat. Imi place ca antrenori tineri ca el, Dan Petrescu, Hagi au o alta gandire si din cauza experientei internationale. Daca era Piturca sau orice antrenor din generatia veche ar fi incercat sa pastreze rezultatul si nici nu ar fi reusit asta. Pe GSP TV am vazut ca era invitat Becali, deci mistocareala lui tine de opinie relevanta si civilizata. Avem o echipa buna. Nu avem nevoie de vedete, ci de o echipa legata. Comentatorii spuneau ca trebuie sa avem una sau doua vedete care sa rupa echilibrul. Care echilibru ? Al nostru ? O echipa are nevoie de echilibru pentru a se coordona pe teren. Ai nevoie de coordonare intr-o echipa nu de jucatori care sa se sparga in figuri si sa fac rau echipei. Mi-a placut si ce a zis Razvan Lucescu dupa meci. A zis ceva total diferit de intrebarea reporterului si anume ca trebuie sa intri pe teren cu dorinta de a castiga.

vineri, 4 septembrie 2009

Romania - Franta

Nu stiu cate sanse are Romania sa se califice la Campionatul Mondial. Minime, dar sunt. As vrea sa reusesc sa-l vad on-line. Nu am vazut nici un meci al nationalei de cand suntem in Canada. O sa caut niste site-uri maine sa vad ce as putea sa gasesc.

joi, 3 septembrie 2009

Foci

Azi am citit in ziar ca o foca a atacat o fetita de 5 ani in West Vancouver. Stirea a fost si la stirile nationale. Fata era cu tatal ei pe chei, iar el curata peste. A auzit cand a cazut fata in apa, dar era cu spatele la ea. Un vecin i-a spus ca s-a repezit foca la ea si a tras-o in apa. A sarit patru metri in sus si a prins-o de mana, probabil credea ca are vreun peste. Daca nu avea vesta de salvare pe ea probabil ca nu ar fi scapat. La stiri oamenii spuneau ca focile au devenit din ce in ce mai indraznete si se plimba pe langa barcile oamenilor pentru ca stiu ca vor prinde ceva, iar cineva spunea ca uneori focile sar in barca si latra la oameni. Nimeni nu stie de ce. Asta chiar ca e curios, desi sunt animale linistite. Tatal fetei spunea ca isi inchipuia balenele ucigase care sar la foci pe mal ca sa le prinda si asa a fost si fetita lui, pentru ca toata lumea stie cat de agile sunt in apa.

Jamaica

Vorbeam azi cu un coleg de-al meu care este din Jamaica. Nu e negru, e alb, blond-roscat, vorbeste cu accent jamaican si ii place reggae, bineinteles. Vorbeam despre cum este in Jamaica si despre cum este politica acolo. Mi-a zis ca sunt doua partide: JLP (Jamaican Labour Party) si PNP (People National Party) si fiecare are culorile lui. Acolo dialectul pe care il vorbesc se numeste patois si se pronunta ca in franceza. Ei ii spun "broken english", pentru ca mi-a zis niste propozitii in patois si n-am inteles nimic. A trebuit sa-mi traduca el.

Revenind la politica, mi-a zis ca in Jamaica criminalitatea este mare pentru ca este stimulata de politicieni. Orasele sunt impartite in zone JLP si PNP. Iar suporterii unui partid nu pot calca in cartierele dominate de celalalt partid, pentru ca pot fi impuscati. Pana la urma Jamaica este o tara din "lumea a treia". La alegeri, politicienii le dau suporterilor lor arme, iar tineri si copii merg pe biciclete si impusca pe oricine nu este din partidul pe care-l sustin. De exemplu, colegul asta era din PNP si avea o bratara portocalie pe mana pe care avea scris numele liderului, o femeie. Culorile partidului sau sunt rosu si galben. Baietii de care vorbeam mai inainte merg pe biciclete rosii si portocalii si "isi apara cartierul" sau asa numesc ei impuscarea la intamplare a oamenilor. Bob Marley a facut parte din PNP, dar nu prea era implicat in politica si a fost impuscat de JLP.
La alegeri stau soldatii langa tine sa vada cu cine votezi si daca nu votezi cu JLP poti sa te trezesti cu un M-16 in ceafa, chiar daca esti o bunicuta foarte batrana si te forteaza sa-ti schimbi votul.

Vorbeam de criminalitate mai inainte. Colegul asta imi spunea ca politia este foarte corupta, iar impotriva ei lupta mafiotii. La ei, "nasii" mafioti se numesc "bad man" (cititi cuvintele cum se vad, nu ca in engleza). Cica unul dintre ei a intrat odata intr-o sectie de politie deghizat intr-o batranica si acolo a impuscat o multime de politisti si a scapat pentru moment, dar a fost prins mai tarziu si l-au ciuruit. Dar nu s-a terminat aici. Au mai chemat politisti si de la alte departamente, din alte zone ale orasului, care au venit sa traga in el (in semn de razbunare, desigur) si si-au descarcat si ei armele in ala, desi era mort. In Jamaica cica legea spune ca familia cuiva impuscat trebuie sa plateasca fiecare glont tras de politisti. L-am intrebat daca familia aluia a mai cerut trupul si a zis ca nu stie pentru ca nu mai aveau ce sa le dea. Il strangeai cu lopata de pe jos. Oricum, daca iei informatiile astea si le verifici cu alte surse se poate crea alta imagine. Pana la urma asta e versiunea unuia si nu poti sa stii care e adevarul, dar ceva adevarat este in tot ce mi-a spus.

Romania e de 21 de ori mai mare decat Jamaica, iar Jamaica are o rata a criminalitatii uriasa. Si in sec. al XIX-lea, in Romania, violenta politica era stimulata de partide, iar la ultimele alegeri tin minte ca in nu stiu ce localitate s-au batut suporterii PDL cu cei ai PSD, la fel ca in sec. al XIX-lea. Nu cred ca au fost stimulati de liderii locali de partid, dar, oricum, nu e ceva de laudat.

Tipul asta a zis ca a venit in Canada, pentru ca este o tara mai linistita, dar vrea sa se intoarca intr-o zi acolo pentru ca are casa, are proprietati, un frate de-al lui are o companie de taxiuri. Totusi, statiunile turistice nu sunt afectate de criminalitate pentru ca sunt, cred eu, principala sursa de venit a tarii. Pana la urma sunt situati in Caraibe. De asta imi place Canada, afli atatea lucruri din multe zone ale lumii de care nu stiai nimic. Colegii mei filipinezi mi-au zis ca sunt peste 400 de dialecte in Filipine, dar pe Wikipedia spune ca sunt intre 170 si 180.

miercuri, 2 septembrie 2009

Kevin Skinner... din nou

Aseara a avut din nou o interpretare de zile mari. Cred ca o sa castige "America's got talent", iar daca nu o sa castige sigur o sa-i ofere cineva un contract. M-a impresionat in filmul de prezentare cat de sarac este. Ce casa saracacioasa are si cat de talentat este. Dati click pe numele lui. Ladies and gentlemen... Kevin Skinner !!!!!!!!!!!

Oportunitati

Azi la servici, doua colege de-ale mele vorbeau despre educatie si utilizarea calculatorului. Una dintre ele, care este din Filipine, spunea ca nu a invatat sa foloseasca calculatorul decat dupa ce a fost angajata in Filipine la o fabrica dupa absolvirea colegiului. Cealalta, canadiana, spunea ca a invatat sa-l foloseasca de la 5 ani. Cand i-am spus ca eu am invatat sa-l folosesc abia la 19 ani a ramas masca. Nu-i venea sa creada ca in alte tari oamenii nu stiu sa foloseasca calculatorul decat foarte tarziu. Filipineza spunea ca doar scolile bogate, private, ii invata pe copii sa foloseasca calculatorul.

Cand am plecat m-am dus in statia de autobuz care este exact in fata cladirii unde lucrez si acolo m-am intalnit cu un chinez pe care-l vad de obicei la ora aia. Din vorba-n vorba am ajuns sa il intreb de cand e in Canada (ma intrebase si el de cand sunt eu aici) si mi-a zis ca venise aici pe la sfarsitul anilor' 80, cand chinezii puteau veni aici doar ca studenti, altfel nu. Acum pot sa vina si ca muncitori cu contract. L-am intrebat daca se mai duce in China si mi-a zis ca se mai duce. L-am intrebat daca se vede schimbarea si mi-a zis ca e enorma. El era din Shanghai si a zis ca, economic, China este mult peste Canada, iar tinerii care vin aici vin pentru educatie pentru ca oportunitatile sunt mai multe acolo decat aici. L-am intrebat si de schimbarea regimului politic de acolo si mi-a zis ca oamenii sunt impartiti. Unii cred ca numai un guvern autoritar este capabil sa mentina China unita, iar altii spun ca trebuie acordata libertate imediat si nu picatura cu picatura. El era de parere ca schimbarea trebuie sa vina treptat, pentru ca majoritatea chinezilor sunt slab educati, iar daca le dai liberatate imediat nu o sa stie ce sa faca cu ea si atunci o sa iasa rau. Ma gandeam ca asa a fost in Romania.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, caderea comunismului a insemnat lucrul cel mai bun care i s-a intamplat Romaniei, dar faptul ca marea majoritate a romanilor sunt prost educati si nu au o pregatire superioara i-a facut sa nu stie cum sa foloseasca libertatea proaspat dobandita dupa 1989. Si uite ca fiecare crede ca are libertate absoluta, poate sa spuna si sa faca ce vrea si apoi te intrebi unde o sa ajunga tara aia. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca badarania si lipsa de respect pentru cei din jur sunt la ordinea zilei in viata publica si privata, iar oamenii care gandesc cum trebuie nu reusesc sa se faca auziti. Faptul ca nu a fost limitata de bun-simt si responsabilitate i-a facut pe romani sa ajunga sa se intrebe unde o sa se ajunga cu tara asta. Nu mai spun ca acum educatia se face prin televizor si nu prin carti si prin scoala ceea ce e tragic. Dar cine nu stie lucrurile astea ?!... Romania este pe primul loc la consumul de televiziune in Europa. O modalitate mai eficienta de omorare a neuronilor nici ca putea fi gasita.

marți, 1 septembrie 2009

Azi vorbeam cu unul din colegii mei, filipinez de felul lui, despre anii de cand este in Canada, daca are cetatenia sau nu si mi-a zis o chestie foarte interesanta. El si-a pierdut automat cetatenia filipineza cand a aplicat pentru aia canadiana. M-am gandit ca asa a fost si pe vremea comunistilor, cand daca emigrai, ilegal - alta posibilitate nu cred ca aveai -, iti pierdeai cetatenia romana. Ma gandeam ca asta este o practica pentru statele dictatoriale sau totalitare pentru ca isi considera cetatenii tradatori daca vor alta cetatenie, dar acum Filipinele, din cate stiu, sunt o democratie, dar uite ca mai pastreaza legi de pe vremea fostelor dictaturi (pentru ca au avut asa ceva). Ar putea sa o recastige daca vrea, dar a zis ca nu e o prioritate pentru el in momentul asta.

Salariul minim

Citeam azi in ziar ca, incepand de azi, British Columbia are cel mai mic salariu pe economie din Canada, care inseamna $8/ora. Pana ieri, BC si New Brunswick erau provinciile cu cele mai mici salarii pe economie. Pana si teritoriile din nord, unde populatia este de cateva zeci de mii, salariul este mai mare decat aici. Partea si mai frumoasa este ca British Columbia este si provincia cu cele mai mari costuri ale vietii. De exemplu, in Metro Vancouver, chiria medie este de $1.154. Cei din NB, au ridicat salariul minim la $8,25, iar costul vietii este cu 34% mai mic decat aici. Alte provincii au salariul minim pe la $9,50 (Ontario), $9 (Quebec). Un alt fapt este ca in British Columbia angajatii care abia intra in campul muncii iau $6/ora, daca nu au 500 de ore de experienta. Multa lume vrea ca salariul minim sa fie $10/ora, dar asta depinde doar de guvernul provincial, dar si de presiunile la care poate fi supus de opinia publica. Intr-un sondaj on-line din ziarul "24 ore" se arata ca, pana la ora publicarii acestei postari, 75% s-au pronuntat pentru marirea salariului minim la $10, apoi 16% pentru ridicarea salariului minim la $8,50, iar un procent de 10% s-au pronuntat pentru mentinerea actualului salariu minim. Tin minte ca eram odata in statie la autobuz si erau acolo niste baieti care strangeau semnaturi pentru cresterea salariului minim la $10, dar le-am zis ca nu sunt cetatean asa ca nu pot lua atitudine prin vot si nu mi-au mai zis nimic. Ca tot vorbeam de presiunea opiniei publice, iar petitia aia, daca au reusit sa stranga suficiente semnaturi, nu a fost singura de genul ala.

Pulp Fiction

Daca ati vazut filmul "Pulp Ficttion" si v-a placut, atunci o sa va placa asta. Doi frati din North Vancouver au facut scena inversata de mai jos, care i-a placut chiar si lui Quentin Tarantino, regizorul filmului. Ei joaca acolo rolul unor mafioti francezi. Super amuzant !!!!



Iar asta este filmul facut de cei doi din North Vancouver.