duminică, 28 februarie 2010

La incheierea Olimpiadei

A fost foarte frumoasa aceasta Olimpiada. Acum este la televizor ceremonia de inchidere care este extraordinara. Au fost prezentate toate stereotipurile pe care lumea le are despre Canada: politia regala canadiana in uniforme rosii, castorul, caiacul, elanul, hocheiul, toate intr-o nota umoristica. A fost Olimpiada Canadei pana la urma, chiar daca nu au avut cele mai multe medalii, dar au batut recordul de medalii de aur obtinute de o tara organizatoare la Olimpiada, de vara sau de iarna. O performanta remarcabila, avand in vedere ca la nici o Olimpiada organizata in Canada nu fusese obtinuta vreo medalie de aur.

Un alt factor important a fost finantarea foarte mare din partea guvernului prin programul "Own the podium", care a acordat bani pentru pregatirea sportivilor. Numai pentru sporturile de iarna au fost acordate aproximativ $22.350.000, ceea ce inseamna foarte mult dupa parerea mea, pentru ca acesti atleti au si avut rezultate. Bineinteles nu toti au luat aur, dar au fost pe podium, pentru ca la sfarsit delegatia Canadei a iesit pe locul 3 cu 26 de medalii din care 14 de aur. De fapt guvernul federal canadian a acordat $11.000.000, iar restul sumelor din totalul de $47.000.000 pentru sporturile de iarna si de vara au fost contributii ale provinciilor, in functie de populatia lor. In felul asta putem vorbi de un efort national, pentru ca in schimbul banilor fiecare provincie a primit un pachet de beneficii prin care erau legate de Comitetul de Organizare Vancouver (VANOC). Un alt fapt remarcabil este contributia simplilor cetateni canadieni. Primul-ministru Stephen Harper, invitat la televiziunea CTV a declarat ca acest program va continua, mai ales dupa aceste performante extraordinare.

Momentul cel mai dramatic a fost finala la hochei dintre Canada si SUA, castigata de Canada cu 3-2 in prelungiri, dupa un gol marcat de Sidney Crosby. Lumea a iesit pe strada pentru a sarbatori o victorie istorica. Canada a reusit performanta sa obtina medalia de aur la hochei, sportul lor national, si la feminin si la masculin. Oamenii au urmarit meciul peste tot unde era un televizor: pe strada, in mall-uri, in magazine, pe ecranele uriase amenajate de organizatori, iar la sfarsitul meciului pana si politistii care asigurau ordinea au sarit in sus de bucurie. Prin aceasta ceremonie Canada a dorit sa arate lumii mandria pe care o simt ei fiind canadieni.

Inainte de inceperea Olimpiadei multi s-au plans de cheltuielile prea mari pe care le implica organizarea ei, dar, dupa parerea mea, multi nu au gandit decat pe termen scurt sau la propriul buzunar, spunand ca taxele platite de locuitorii orasului Vancouver au fost atribuite in mod gresit, putand fi facute alte investitii mult mai importante. Nu s-au gandit, cred eu, la expunerea globala pe care o ofera Olimpiada unui oras si unei provincii foarte frumoase. Cred ca organizatorii s-au achitat foarte bine de sarcina atribuita si au facut o treaba foarte buna. Pentru asta merita felicitarile tuturor celor care au urmarit, la televizor sau la fata locului, aceasta competitie extraordinara.

sâmbătă, 27 februarie 2010

In asteptarea marii finale

Este o nebunie in oras zilele astea. Mai ales in Downtown, in Robson Square. Exact cum vedeai lumea adunata in oras cand Romania juca excelent la Campionatul Mondial sau Campionatul European. In plus, finala de maine este impotriva SUA care deja i-au batut pe canadieni in meciul din grupa si vor sa obtina aurul aici dupa ce in 2002 Canada castigase medalia de aur la Salt Lake City. Canadienii au doua motive sa reuseasca: Olimpiada este in tara lor, iar hocheiul este considerat sportul lor national. O reclama de la Coca-Cola chiar asa spune: "sa le aratam al cui joc il joaca". Mandria nationala a luat dimensiuni extraordinare. Oameni care pana acum nu erau deloc interesati de hochei, care nu erau innebuniti dupa sport, in general, simt ca trebuie sa sustina Canada. In ziua meciului toata strada e rosie datorita multimii de tricouri purtate de suporteri. Si la servici, in birouri, oamenii sunt imbracati in tricouri de hochei. Daca ar fi fost un meci obisnuit din NHL, oamenii ar fi fost imbracati in tricoul echipei locale. Totusi, sportivitatea e la ea acasa. Am vazut la televizor o inregistrare cu publicul din Robson Square cand Canada a fost invinsa de americani prima data. Cand americanii au dat ultimul gol, bineinteles ca nici un canadian nu a zis nimic, numai un singur american din toata multimea aia s-a ridicat si s-a bucurat, dar nimeni nu i-a zis nimic. Omul se bucura pentru echipa lui.

Ce mi-a placut la organizarea acestei Olimpiade este transportul in comun. Multi oameni au preferat sa foloseasca autobuzul in loc sa foloseasca masinile proprii, iar traficul a fost redus cu 30%. Scenariul cel mai pesimist era ca timpul de asteptare la coada pentru a intra in statiile de SkyTrain era de 2-3 ore, dar nu a fost cazul. De exemplu, in ziua meciului de hochei la care am fost noi probabil ca am stat poate 20 de minute, dar nu mai mult de jumatate de ora. Sistemul de transport din Vancouver este unul foarte bun, dar la asta a contribuit si intelegerea oamenilor, care multi au preferat sa-si inchirieze apartamentele turistilor, iar ei s-au retras in zone mai putin aglomerate. Pana la urma nu era vorba decat de doua saptamani. Acum am vazut un anunt pe site-ul companiei de transport public care spune ca traseul dintre aeroport si Waterfront al Canada Line va merge non-stop intre 28 februarie si 1 martie, bineinteles ca s-a luat aceasta decizie pentru a le usura oamenilor plecarea din Vancouver. Linia asta mai are o varianta pana in Richmond, dar aceea va fi inchisa.

A fost extraordinar zilele astea. La aceasta Olimpiada s-a pus foarte mult pret pe protejarea mediului, scopul pe termen lung al intregului Metro Vancouver este sa fie cea mai ecologica aglomeratie urbana din lume. Probabil ca vor reusi, dar sunt si alte orase din lume care au aceasta aspiratie si e bine sa ai concurenta.

joi, 25 februarie 2010

Revenirea comunismului ?

Ce ma enerveaza cel mai mult sunt oamenii care, la atata vreme dupa caderea comunismului, inca mai cred ca este un sistem bun. Iar acum perspectiva mea este mult mai larga pentru ca am avut posibilitatea sa cunosc si parerea oamenilor din Romania, dar si a altor oameni din alte tari. De exemplu, vorbeam intr-o zi cu colegul meu din Jamaica despre lume, despre organizarea sistemului social din Canada si alte tari si el spunea ca sistemul asta este facut sa ii tina pe saraci saraci, iar pe bogati bogati. Nu se gandea ca daca studiezi, daca esti muncitor, ai sanse sa te ridici, sa ai o viata mai buna. Imi spunea ca are rude in Cuba, care se simt foarte bine acolo si se simt libere. Cand l-am intrebat cum de se simt mai libere acolo, nu a putut sa-mi spuna. Si imi spunea ca e foarte bine intr-un regim comunist, dar eu i-am spus ca stiu mai bine pentru ca eu am trait intr-un asemenea regim. El e musulman si spunea ca cea mai buna lege care trebuie aplicata e sharia.

Alta data l-am auzit pe un coleg care era din Chile, dar crescut in Canada, si imi spunea ca sistemul comunist e unul foarte bun. Bineinteles ca o asemenea ideologie prinde in America de Sud unde populatia este foarte saraca si vrea schimbari peste noapte. Totusi ce ma enerveaza cel mai tare sunt copiii care sunt nascuti in 1988-1991, cu aproximatie - unii dintre ei erau praf cosmic cand a avut loc revolutia sau erau doar un spermatozoid sau un ovul pe drumul de a deveni ei - si care spun ca era foarte bine in comunism. Cand ii intrebi de unde stiu ei asta iti spun ca le-au zis parintii, dar nu au habar de privatiunile pe care le presupune regimul comunist. Bineinteles ca parintii lor le spun ca era mult mai bine sub comunism pentru ca asa e impresia lor, mai ales dupa toate magariile care s-au facut dupa Revolutie in Romania. Nu cred ca i-ar conveni cuiva sa se revina la un asemenea regim in care iti este interzisa libertatea de expresie, ca sa vorbesc numai de una.

Ma sperie si ma infurie in acelasi timp ignoranta asta, care poate duce la repetarea unor procese istorice. Si nu conteaza ca le aduci dovezi sau argumente puternice despre ce era in comunism, pana la urma "adevarul tau e al tau, iar adevarul meu e al meu". Nici sistemul democratic nu e perfect, dar macar, dupa cum spunea Churchill, este cel mai bun pe care il putem avea pentru are capacitatea de a se corecta singur. Comunismul, ca orice alt tip de regim totalitar (vezi teocratia islamica din Iran), nu are aceasta capacitate si de aceea este un sistem mult inferior celui democratic. Intr-un sistem democratic ai posibilitatea sa iei atitudine ca sa faci o schimbare, numai sa vrei sa te implici.

miercuri, 24 februarie 2010

Canada - Rusia partea a 2-a

Un meci extraordinar. O victorie istorica pentru Canada. Acum parca incep sa vad aurul la hochei masculin pentru Canada la aceasta Olimpiada, declarata ca fiind a tuturor canadienilor. Daca vor juca la fel si in urmatoarele doua meciuri, atunci au aurul asigurat. Iar acum vad la televizor ca echipa Canada 1 a castigat aurul la proba de bob, iar Canada 2 a castigat medalia de argint, dupa ce fusese pe primul loc. Prima medalie de aur pentru Canada in acest sport. Cred ca vor fi niste Jocuri Olimpice istorice pentru Canada. Sunt cele mai bune Jocuri Olimpice pentru canadieni.

Canada - Rusia

Acum se joaca meciul din sferturi dintre Canada si Rusia. Acum, la sfarsitul reprizei a doua este 7 - 3 pentru Canada. Trebuie sa spun ca este o surpriza pentru mine, pentru ca dupa cum a jucat Canada pana acum nu prea au demonstrat ceva, dar se pare ca s-au motivat foarte mult de ieri, cand au sustinut meciul de baraj, si pana azi. Oamenii stau in ploaie in Downtown, in Robson Square, unde vad meciul pe ecrane uriase. Merita sa stai in ploaie ca sa vezi un meci ca asta.. Daca as fi pariat pe meciul asta as fi pariat pe Rusia, dar probabil ca as fi pierdut banii. Dar sa vedem pana la sfarsit. Parca si-au pierdut putin suflul canadienii in a doua parte a reprizei a doua. Acum, la pauza au dat o reclama foarte faina, care chiar te motiveaza sa crezi in echipa asta. Foarte bine facuta. Puteti sa o vedeti dand click aici. Berea chiar este foarte buna.

La servici eu spuneam tot timpul ca o sa castige Rusia, dar cred ca pana la urma conteaza puterea cu care crezi in sansele tale pentru ca ele sa se realizeze. Se pare ca asta au facut jucatorii canadieni in seara asta. Dar sa astept pana la sfarsit. Totusi Canada nu a mai batut Rusia la hochei de 50 de ani, din 1960.

marți, 23 februarie 2010

Nu te joci cu Comitetul Olimpic si cu YouTube

Am deschis contul meu de e-mail de pe Google si am avut surpriza sa citesc doua e-mail-uri de la YouTube prin care ma instiintau ca imi va fi dezactivat contul ca urmare a faptului ca am publicat filmele de la meciul de la Olimpiada la care am fost noi. Bine ca nu au nici o forta asupra pozelor pe care le-am pus pe blog. Greseala mea a fost ca am pus etichete pentru filmele alea in limba engleza si le-au gasit usor. Daca as fi pus cuvinte de genul "pisici", "caini", "Bucuresti", etc., sigur nu le-ar fi gasit, pentru ca sunt in limba romana. Asta e. O sa le pun alta data dupa ce trece Olimpiada. Sper ca le-ati vazut inainte sa fie dezafectate, chiar daca erau facute cu telefonul. Acum chiar m-am dus pe YouTube si chiar am schimbat etichetele pentru filmuletele facute la torta olimpica. Nu de alta, dar nu stii ce le mai trece prin cap. Chiar sunt curios daca le gasesc asa. Astept.

Funny whatever baby

luni, 22 februarie 2010

La Waterfront la torta olimpica

Sunt o multime de turisti veniti in Vancouver zilele astea. Toti au venit, bineinteles, pentru Olimpiada. Sambata am fost si noi la meciul Germania - Belarus. Am tinut cu Germania, dar aveam o presimtire ca o sa ia bataie pentru ca vineri jucasera un alt meci, cu Finlanda, in care au fost invinsi cu 5 - 0, deci erau obositi, pentru ca un asemenea turneu este foarte solicitant. Ne-am simtit foarte bine. Ne-a placut foarte mult sa vedem un meci de hochei in sala. Probabil ca o sa ne mai ducem si la alte meciuri. Atmosfera din sala era incendiara. Ne-am simtit extraordinar.

La torta olimpica am urcat pe platforma amenajata de organizatori si am avut o vedere mult mai buna in comparatie cu oamenii care preferau sa faca poze de dupa gardul care o protejeaza. Apoi am mers pe Granville Street unde erau o multime de oameni. Am vrut sa vedem si medaliile, amplasate undeva pe Granville, dar timpul de asteptare era de 5 ore. Cineva de la coada spunea ca oamenii care au venit de dimineata de la 8 (era 14:30 cand am intrebat) inca mai erau la coada si nu intrasera inca. Deci am zis ca nu mai stam, apoi am vrut sa mergem la Irish House, un pavilion amenajat vreo 3 strazi mai incolo, unde am vrut sa vedem meciul Canada - SUA (se dadea mancare si bautura gratis acolo), dar nici acolo nu am reusit sa intram. E pacat, dar e obositor sa stai atata timp in oras si sa nu reusesti sa intri nicaieri. A contat foarte mult vremea frumoasa.








In Richmond la O-Zone

Joi am fost in Richmond la o alta locatie unde sunt pavilioane si se tin concerte. Poza asta a fost facuta in timp ce ne uitam la ecranul la meciul Canada - Elvetia.


Asta este o sculptura facuta din gheata, iar temperatura dinauntru este -28 de grade. Astea sunt doar cateva sectiuni din ea, pentru ca era foarte lunga.




Un fruct foarte ciudat pe care il manca o colega de-a mea din Filipine. Am luat o gura dar nu mi-a placut deloc. Ea spunea ca varianta galbena e mult mai buna. Mai dulce. Avea un usor gust dulce-acrisor. Mai mult acrisor. I-a taiat varful cand a inceput sa-l manance, dar marginile maro le manca. L-a taiat in felii si apoi a inceput sa-l manance cu orez si cu ce mai avea in orezul ala.


duminică, 21 februarie 2010

La Bay in Downtown

Reparatiile facute la magazinul Bay din Downtown dupa vandalismul din dimineata aceea. Asta era acum o saptamana, dupa inceperea Olimpiadei, adica pe 13 februarie.




Flacara olimpica de la Waterfront, dar nu ne puteam apropia de ea din cauza gardului de protectie. S-a amenajat o platforma care se ridica la nivelul ei si o poti vedea mai bine, dar coada este foarte lunga.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Yaletown si Robson Square

Am spus ca o sa mai postez poze facute de noi in Yaletown si Robson Square saptamana trecuta. Bucurati-va si voi alaturi de noi.


Poze facute pe Granville Street si in Robson Square.


Poze facute la Sears in Downtown la magazinul de suveniruri.


vineri, 19 februarie 2010

Un apel de ajutorare

Mai ales cei care sunteti din Bacau, daca cunoasteti pe cineva cu grupa de sange B3 negativ dati mai departe anuntul asta. Chiar daca nu sunteti din Bacau poate reusiti sa faceti ceva.

Cu rugamintea de a da mai departe. Urgent.


Andreea TUDOR - nou nascuta a unui profesor de la Colegiul National Henri Coanda Bacau - are nevoie urgenta de sange B3 NEGATIV .

Sotia lui a murit la nastere saptamana trecuta. Poate se gaseste cineva...

Va rog sa trimiteti mai departe pana se gaseste o persona ce poate si doreste sa salveze acest bebelus.

Numerele de telefon le aveti aici :
0741 864 495/ 0765 262 424; 0765 262 424

marți, 16 februarie 2010

Valentine's day

Ne-am distrat foarte bine ieri in Downtown. O multine de oameni s-au adunat pentru a se distra la diferite locatii amenajate de sponsori sau de diferite tari la aceste Jocuri Olimpice. Intr-adevar, cum spunea cineva, este o petrecere continua de doua saptamani. In Yaletown erau amenajate pavilioanele unor sponsori precum Acer, Panasonic, Samsung si Coca-Cola. Cozile erau imense. Inainte sa intri in locatia asta care se numeste LiveCity Yaletown aveai parte de o perchezitie ca la aeroport, exact asa cum anuntasera organizatorii inainte de inceperea Olimpiadei.

In pavilionul Panasonic puteai sa experimentezi noul televizor 3D precum si noua camera de luat vederi 3D, care are doua lentile, nu una, cum au camerele clasice. Camera asta se comporta exact ca ochii si de aceea reuseste sa ofere aceasta senzatie de 3D. Puteai sa mai astepti la coada sa intri intr-o sala unde Olimpiada era proiectata pe un ecran in 3D. Este prima Olimpiada filmata in 3D. Pe scena era un concert de muzica chinezeasca. Dupa ce s-a terminat au inceput sa transmita Olimpiada.

Apoi am fost in Robson Square, in spatele Galeriei de Arta, unde erau o multime de oameni. Si acolo ai parte de o multime de spectacole gratuite si te poti da pe o coarda suspendata, care traverseaza toata piata. Intrarea e gratuita, dar timpul de asteptare era ieri de 5 ore, probabil pentru ca a fost o vreme insorita, fata de zilele cand ploua, cand ar putea sa fie mai redus timpul de asteptare. Apoi am cumparat ceva de la magazinul olimpic de la Bay, ale carui vitrine au fost sparte protestatarii tampiti anti-olimpiada. Niste plictisiti care nu au ce face acasa si se gandesc sa faca ceva sa simta ca "traiesc". Nici nu e de mirare avand in vedere ca unul din cei arestati era o fata de 18 ani "rebela". O gramada de idioti. Sper ca politia le-a rupt un numar semnificativ de coaste. Asta a fost sambata dimineata. O sa mai adaug si alte filme pe langa astea.









sâmbătă, 13 februarie 2010

Ceremonia de deschidere

Mi-a placut foarte mult ceremonia de deschidere. Multi s-au gandit ca nimeni nu va mai putea imita grandoarea si splendoarea ceremoniei de deschidere de la Beijing. Si au avut dreptate, dar fiecare ceremonie de deschidere este unica in felul ei. Mi-a placut foarte mult cum au inceput: prezentand orasul si toate frumusetile sale (oceanul, muntii verzi sau acoperiti de zapada), iar apoi intrarea snowboarder-ului care a urat bun-venit tuturor celor veniti la Olimpiada. Apoi a urmat urarea de bun-venit a celor patru natiuni de indieni pe ale caror pamanturi se desfasoara Olimpiada. M-a bucurat sa vad defilarea tuturor tarilor participante, mai ales a Romaniei desi nu prea cred ca o sa obtinem o medalie. Prima si ultima medalie obtinuta de Romania la Jocurile Olimpice de Iarna a fost in 1968 la Grenoble si era o medalie de bronz. Nu mai tin minte ce proba.

Apoi show-ul a prezentat nasterea Canadei si calatoria oamenilor in descoperirea acestei tari. Peste tot, la televizor, se vorbeste de mandria de a fi canadian. Si chiar daca nu esti de mult in tara asta te face sa te simti mandru ca esti aici, ca participi la evenimentul asta grandios care este Olimpiada. Canadienii sunt foarte motivati acum, pentru ca este a treia Olimpiada organizata pe teritoriul lor si nu au castigat niciodata medalia de aur. Vor sa schimbe lucrurile de data asta. Au cantat artisti din British Columbia: Bryan Adams care este din North Vancouver, Nelly Furtado care este din Victoria, Sarah McLachlan care este din Vancouver. Unul din momentele care mi-au placut cel mai mult a fost acela cand balenele au traversat stadionul. La sfarsit steagul olimpic a fost adus de personalitati canadiene cum ar fi Donald Sutherland si a fost ridicat de RCMP (Royal Canadian Mountain Police). Ceremonia de deschidere a fost dedicata saniorului georgian care a murit la Whistler si fostului presedinte al VANOC, Jack Poole, care a murit din cauza cancerului in noiembrie 2009. La cantarea imnului national toti s-au ridicat in picioare, chiar si soldatii din Kandahar, Afganistan. Mi-a mai placut si momentul de reculegere pastrat in memoria sportivului georgian.

A fost o ceremonie foarte frumoasa de care amandoi ne-am simtit foarte apropiati pentru ca a avut loc in orasul pe care il vezi in fiecare zi. Cand am vazut nebunia care era in oras in momentul in care Wayne Gretzky, cel mai mare jucator canadian de hochei din toate timpurile, a iesit pe strada ca sa aprinda flacara de afara de la Waterfront ne-am fi dorit sa fim acolo. A fost foarte frumos.

Caine somnambul

Cainele asta alearga si "vorbeste" in somn.

vineri, 12 februarie 2010

Torta olimpica - Yaletown

Aseara am fost in Yaletown, o fosta zona industriala a Vancouverului, care acum este un cartier foarte bun, pentru a vedea sosirea tortei olimpice. Erau o multime de oameni. Erau foarte nerabdatori sa vada pe cel care va aduce torta olimpica si va aprinde torta comunitara din parcul David Lam. Cel care a aprins-o in Vancouver a fost, bineinteles, primarul Gregor Robertson. Inainte de venirea tortei au tinut discursuri primarul, premierul provinciei British Columbia, presedintele VANOC (Comitetul de Organizare Vancouver). Toti vorbeau despre faptul ca acum este vremea Canadei sa castige aur la Olimpiada. Canada este singura tara din lume, organizatoare de Jocuri Olimpice, care nu a castigat niciodata aurul pe teren propriu. Filmul asta e de aseara. O sa mai postez alte filme in zilele urmatoare la postarea asta facute la sosirea tortei.

joi, 11 februarie 2010

Pisici la Olimpiada

In ziarul de azi dimineata am vazut poza unui lynx care a sarit gardul unei partii de schi si ratacea pe la Whistler. Toata povestea s-a petrecut in timpul antrenamentului oficial al probei de coborare barbati, dar antrenamentul era intrerupt din cauza cetii. Prin imprejurimile Vancouverului sunt vazuti multi ursi negri, care mai intra si in casele oamenilor sau cotrobaie prin gunoaie. Par linistiti la prima vedere, dar nu e bine sa te "joci" cu ei. Pana la urma sunt ursi. Cica armata ar fi pus soldati in diferite puncte de pe partii, lunetisti chiar, ca sa asigure siguranta spectatorilor si atletilor, in caz ca apar animale salbatice prin preajma.


Televiziunle americane = televiziunile romanesti

In fiecare dimineata inainte sa ma duc la servici deschid televizorul ca sa vad ce mai intampla prin lumea asta. Azi am deschis televizorul si s-a intamplat sa vad stirile de dimineata de la un post american de televiziune din Seattle. Mi-a atras atentia o stire in care se vorbea despre bataia pe care a luat-o o fata de 15 ani de la alti adolescenti, sa le spun. Mama unuia dintre agresori spunea ca de fapt fata batuta o teroriza pe fata ei de cateva luni, iar fata ei se afla printre agresori. Scandalul a capatat amploare pentru ca bataia a fost filmata de o camera de supraveghere, iar trei agenti de securitate de la sistemul de transport public au stat si s-au uitat fara sa intervina, pentru ca asa spunea regulamentul.

Nu vrea sa vorbesc despre asta in detaliu, ci despre ce mi-a atras mie atentia. Am observat o diferenta foarte mare, cu aceasta ocazie, intre modul in care sunt prezentate stirile in Canada si in SUA. La o televiziune canadiana nu as fi vazut filmul la televizor, ci doar o prezentare sumara a imprejurimilor de dupa producerea evenimentului, chiar daca ar fi fost imagini inregistrate cu camere de supraveghere. In SUA se pare ca nu e cazul. In momentul ala mi-am adus aminte de modul in care sunt prezentate stirile in Romania. Dupa modelul american. Cand se vorbea de agresarea unor profesori de catre elevi erau aratate, fara nici un fel de cenzura, chiar filmele postate de elevi pe YouTube. Mi-am mai adus aminte de o stire prezentata la Stirile de la ora 5 de la ProTV de acum cativa ani in care un nebun o omorase pe nevasta-sa si ii taiase capul (scuze pentru descrierea prea fidela). La stirile de la ora 5 dupa-amiaza au aratat cum ala facea pe eroul cu fapta lui si i-au aratat si capul femeii, cenzurat, ce-i drept.

Oare de ce jurnalistii din Romania trebuie sa imite modelul american, senzationalist ? De ce nu se pot inspira din modelul britanic, canadian sau orice alt model de bun-simt ? Poti vinde o stire si daca o prezinti altfel. Treptat-treptat s-a creat o psihoza printre oameni cum ca tara asta se duce de rapa, mai mult decat o arata realitatea. Si apoi fiecare om stie cat de rau este in Romania. Nu mai trebuie exacerbata psihoza asta de stiri atat de infioratoare. In Canada asemenea stiri sunt expediate la "Pe scurt". Scuza "jurnalistilor" romani: se cere, asta vrea publicul. Nu, publicul nu vrea asta. Publicul a fost invatat sa vrea asta si poate sa fie invatat din nou cu alt gen de stiri. Citisem odata, nu mai tin minte unde, ca un ziar din Franta fusese vandut in totalitate (avea 100.000 de copii) desi pe prima pagina era o stire despre un muncitor foarte harnic care tocmai iesise la pensie. Deci se poate in alte parti. E nevoie doar de efort si vointa de a schimba ceva.

miercuri, 10 februarie 2010

Colegul meu, Joel, lucrand pentru Olimpiada. Masina este nou-nouta. Un Chevrolet Traverse (sper ca am scris corect numele masinii). General Motors este unul din sponsorii importanti ai Olimpiadei. In interior mirosea a nou, piele naturala si avea radio cu touchscreen si peste 150 de posturi de radio si doua GPS-uri. Avea 46 km la bord cand a luat-o in primire si un portbagaj imens. S-a bucurat cand seful meu i-a dat voie sa-si ia concediu fara plata pentru o luna ca sa lucreze pentru Olimpiada. Pur si simplu conduce oamenii prin Vancouver acolo unde este nevoie. Si iti mai dau si bacsis pe deasupra.

marți, 9 februarie 2010

Poze facute duminica







Torta olimpica

Azi torta olimpica trece prin New Westminster, daca nu a trecut deja. Stiu ca la 11:15 dimineata trebuia sa fie in parcul din apropiere de noi. Si este o zi asa de frumoasa azi. Oare de ce trebuie sa fiu la munca ? As fi vrut sa o vad. Este o ocazie unica in viata. Ana mi-a zis ca o multime de oameni se duceau sa o vada. Poate ca ar mai trebui sa fac niste poze la ceasul olimpic din fata Galeriei de Arta. Stai si te gandesti ca nu e mare scofala torta olimpica, dar e ceva. Nici un eveniment sportiv nu are un asemenea ritual inainte de inceperea sa. Pana la urma e ceva unic. Niciodata Jocurile Olimpice nu o sa mai fie organizate in Vancouver, asa ca nu as fi vrut sa pierd asemenea ocazie. Asta e. Macar o sa ma bucur sa fiu la meciul pentru care am cumparat bilete.

luni, 8 februarie 2010

Ieri ne-am simtit foarte bine in oras. De mult nu ne-am mai simtit asa de bine. Am vrut sa facem cu totul altceva decat de obicei. Am iesit in Robson Square in Downtown unde inca nu au dat drumul la toate locatiile pentru turisiti pentru Olimpiada, dar bineinteles ca totul va fi gata cand va incepe Olimpiada. Am fost in oras, am mancat cate o saorma de la un mic local grecesc. Foarte buna saorma. Am fost apoi la un patinoar care a fost construit sub Robson Square, in spatele Galeriei de Arta, unde am incercat sa patinez. Pentru $3 inchiriai patine de hochei pentru 45 de minute. Bineinteles ca nu stiu sa patinez, nu am patinat in viata mea, dar mai bine vedeti voi in filmul facut ieri. Am cumparat niste prajituri umplute cu multa crema de la Beard Papa's. O delicatesa. Am trecut pe la magazinul Sony unde am vazut televizorul 3D pe care il vor lansa in vara asta. O minunatie. Bineinteles ca ai nevoie de ochelari 3D ca sa vezi emisiunile, filmele sau meciurile filmate in 3D, dar pe telecomanda este si un buton care iti poate schimba televizorul la vechiul format 2D.

Am vazut niste scene de la un meci de la Cupa Confederatiilor din vara trecuta din Africa de Sud. Parca eram pe teren sau langa marginea terenului. Asa de real era. Olimpiada va fi filmata toata in 3D. Pretul cu care va fi vandut televizorul ala va fi de $5000, dar cand cererea va creste, vor scadea si preturile.

vineri, 5 februarie 2010

Alte observatii si concluzii personale

Zilele astea nu stiu cum ma gandeam la preturile abonamentelor telefonice din SUA si Canada, comparativ cu cele din Romania. Nu as vrea sa ma hazardez sa vorbesc despre preturile abonamentelor in alte tari europene pentru ca nu le cunosc. Daca cineva poate sa ofere informatii despre astea e liber sa le ofere in comentarii.

Revenind, ma gandeam de ce sunt atat de scumpe abonamentele in America de Nord fata de cele din Romania. Si cred ca am gasit explicatia in amploarea investitiilor pe care trebuie sa le faca o companie nord-americana si una din Romania pentru crearea unei retele nationale. In paranteza fie spus, din ce am auzit, preturile la abonamente in SUA sunt un pic mai mici decat cele din Canada. SUA este de aproximativ 41 de ori mai mare decat Romania. O companie americana trebuie sa faca eforturi sa acopere un teritoriu de marimea Europei din banii proprii. Diferenta in Europa este ca teritoriul este mult mai faramitat, iar aici fiecare companie nationala are in intretinere un teritoriu mult mai mic decat cel al SUA sau al Canadei, de aici preturile la abonamente (care sunt sursa de venit al oricarei companii telefonice). Daca imi aduc aminte si in Romania, la inceput, abonamentele la telefoane erau mai mari, dar apoi au scazut pe masura cresterii cererii, iar companiile de telefonie mobila si-au marit aria de acoperire. Acum preturile sunt mari la abonamentele de date, dar asta din cauza ca cererea pentru internetul mobil nu este asa de mare, incat sa permita scaderea preturilor. Probabil ca in viitor si in America de Nord vor mai scadea preturile la abonamente, dar nu stiu cand.

Zilele astea am aflat, cu surprindere, ceva foarte interesant. In SUA nu exista o singura lege a bancilor, ci 50 (hai, poate 51, cu tot cu districtul federal), adica tot atatea legi cate state federale exista, spre deosebire de Canada, unde exista una singura. De ce este important ce am aflat ? Pentru ca mi-am explicat amploarea crizei din SUA. Ar mai trebui sa spun ca puterea unei economii vine din puterea bancilor si, mai ales, din puterea unitara a bancilor care compun sistemul bancar. Nu e de mirare ca bancile americane au fost foarte afectate de recesiune, iar bancile canadiene au fost afectate mai putin sau au anuntat chiar profituri. In recesiunea din anii '80 au dat faliment sute de banci mici americane, dar bancile canadiene au ramas in picioare, ba chiar au avut loc fuziuni pentru o stabilitate mai mare. Sistemul bancar canadian este unul dintre cele mai bune din lume, pe langa cel al multor tari vest-europene.

In SUA acordarea unei licente de functionare unei banci nu este o atributie federala, ci una statala, deci o banca din New York, care vrea sa-si deschida o sucursala in Denver trebuie sa se conformeze cu cerintele din acel stat, care difera de cele din statul New York. In Canada este tocmai invers. Este o atributie federala si nu una provinciala, de aceea exista un sistem bancar unitar. De aceea se vorbeste acum in State de o reglementare mai stricta a sectorului bancar, pe care unii idioti o vad ca pe o dovada de socialism sau comunism mascat. De ce in SUA exista atatea legi bancare ? Pentru ca in momentul in care SUA si-au dobandit independenta, statele nu au vrut sa renunte la multe din privilegiile lor. Si educatia este o atributie statala si nu una federala, iar educatia formeaza sistemul de valori al unei societati. In felul asta imi explic eu diferenta de mentalitati intre diferite state americane.

joi, 4 februarie 2010

Leopardul zapezii

Nu este vorba despre animalul cu pricina, ci despre un schior ghanez pe nume Kwame Nkrumah-Acheampong, care concureaza la Olimpiada, pentru Ghana bineinteles si care a invatat sa schieze abia acum 6 ani. Are 35 de ani si s-a nascut la Glasgow, dar a trait aproape intreaga sa viata in Ghana. S-a calificat prin merite proprii, nu din oficiu, ceea ce e si mai extraordinar. Este poreclit Leopardul Zapezii din cauza costumului sau, care este alb cu pete negre. Se antreneaza pe muntele Washington de pe Vancouver Island, iar localnicii au strans bani ca sa-l ajute. A reusit sa adune bani si de la niste sponsori. Au venit echipe de televiziune din Brazilia sau din Australia ca sa faca reportaje despre el. Va concura in probele de slalom urias si slalom de pe 21 februarie si, respectiv, 27 februarie de la Whistler. Scopul lui nu este sa castige vreo medalie, ci doar sa nu iasa ultimul, pentru ca isi da seama de handicapul care este intre el si participantii din tari cu traditie, adica unde este zapada. Nici o tara africana nu a castigat vreo medalie la Jocurile Olimpice de Iarna. Nu este singurul sportiv care provine dintr-o tara exotica si care participa la Jocurile Olimpice de Iarna. In 1988, la Olimpiada de la Calgary, a participat echipa de bob a Jamaicai, iar dupa povestea lor s-a facut un film, Cool Runnings, care o sa-l dea zilele astea pe CTV (postul de televiziune care transmite Jocurile Olimpice).


marți, 2 februarie 2010

Telefonul mobil si condusul masinii

Luni, 1 februarie, s-a trecut la implementarea deciziei de a se interzice folosirea telefonului mobil in timpul traficului. Conducatorilor auto li se acordase o perioada de tranzitie de o luna, ca sa se adapteze la noua situatie. Nu mai ai voie sa stai cu telefonul la ureche, in caz ca nu ai hands-free, sau sa trimiti e-mail-uri sau SMS-uri. Amenda este de $167 si 3 puncte de pe permis. S-au supravegheat intersectiile aglomerate din Vancouver inainte si dupa implementarea legii si s-a observat reducerea cu 75% a numarului de persoane care folosesc telefonul in timp ce conduc. Daca tii telefonul in mana fara sa vorbesti este considerata infractiune, daca formezi un numar de telefon se considera ca e ca si cum ai trimite un SMS. Pe Vancouver Island, de exemplu, un sofer inca vorbea la telefon dupa ce fusese oprit de politie, in aceasta perioada de tranzitie. Totusi sunt scutiti soferii de ambulante, pompierii sau politistii, precum si persoanele care suna la 911.

Totusi se pare ca masura nu ar putea sa fie definitiva, pentru ca daca se observa ca numarul accidentelor nu va scadea intr-o proportie satisfacatoare, atunci se poate lua in discutie si interzicerea totala a folosirii telefonului mobil in masina. Ceea ce ar fi, cred eu, si mai bine.

luni, 1 februarie 2010

Sunt profund azi

Cum iti construiesti o relatie durabila ? Prin iubire si comunicare cu celalalt. Dar daca as scrie numai asta as termina postarea deja. Odata la servici vorbeam cu o colega, care este in varsta, are 61 de ani, dar care mai avea cateva zile de munca, pentru ca primise instiintare de la companie cum ca pozitia ei fusese desfiintata, deci era concediata. Dar nu isi facea probleme pentru ca lua pensia de la stat si pe cea de la sindicat pentru ca a fost concediata dupa varsta de 60 de ani. Fiind mai in varsta am intrebat-o despre diferenta dintre cei mai in varsta si cei mai tineri. Intrebarea mea era, cu referire la observatiile pur personale ale mele, "de ce tinerii de varsta mea sunt mai delasatori, iar cei de varsta ei sunt mai muncitori ?". Si mi-a dat un raspuns foarte interesant. Mi-a zis ca probabil in ziua de azi tehnologia iti pune foarte repede la dispozitie tot ceea ce vrei, iar pe vremea ei, cand erau saraci (erau sapte copii), au invatat sa lupte pentru fiecare lucru pe care l-au obtinut.

De asemenea au stiut, multi dintre ei, sa isi construiasca casniciile pentru ca au comunicat cu celalalt. Si mi-a zis ca a avut, la un moment dat, un episod tensionat cu sotul ei (bineinteles ca nu a fost singurul) care a durat vreo doi ani din cauza ca sotul ei nu i-a spus ca avea dureri de spate. Din cauza ca acesta nu i-a spus au ajuns sa se certe si sa o invinuiasca pentru orice era in neregula in casa. De asemenea evita sa se duca cu ea si cu copiii la evenimentele lor, culturale sau sportive, sau la prieteni pentru ca nu voia sa se dea de gol. Au ajuns sa se inteleaga din nou pentru ca el nu a mai suportat durerea si i-a spus in cele din urma.

In ziua de azi, spunea ea, tinerii au o alta mentalitate, mai egoista, conform careia poti sa te descotorosesti de orice fara nici un fel de problema. Nu conteaza ca sunt si copii la mijloc, daca tu nu te mai simti bine in relatia respectiva. Tinerii din ziua de azi prefera sa fuga de probleme in loc sa le ia in piept si sa lupte cu ele. Mentalitatea lor in ziua de azi este concentrata pe "eu", in loc sa fie concentrata pe "noi". Imi dadea exemplul unei cunostinte care spunea ca se marita, iar acea femeie zicea ca daca nu merge poate divorta oricand de el. Intrebarea fireasca era: "de ce te mariti cu el in primul rand daca ai de gand sa divortezi mai incolo ?"

Mi-a mai spus ceva interesant. Mi-a zis ca atitudinea pe care o ai intr-o relatie iti creeaza si atitudinea pe care o ai la servici. Daca lucrezi la relatia pe care o ai, faci compromisurile de rigoare si o faci sa mearga bine, atunci ai aceeasi atitudine si la servici. Vei fi mai muncitor. Iar daca nu, atunci atitudinea este total opusa.