vineri, 5 februarie 2010

Alte observatii si concluzii personale

Zilele astea nu stiu cum ma gandeam la preturile abonamentelor telefonice din SUA si Canada, comparativ cu cele din Romania. Nu as vrea sa ma hazardez sa vorbesc despre preturile abonamentelor in alte tari europene pentru ca nu le cunosc. Daca cineva poate sa ofere informatii despre astea e liber sa le ofere in comentarii.

Revenind, ma gandeam de ce sunt atat de scumpe abonamentele in America de Nord fata de cele din Romania. Si cred ca am gasit explicatia in amploarea investitiilor pe care trebuie sa le faca o companie nord-americana si una din Romania pentru crearea unei retele nationale. In paranteza fie spus, din ce am auzit, preturile la abonamente in SUA sunt un pic mai mici decat cele din Canada. SUA este de aproximativ 41 de ori mai mare decat Romania. O companie americana trebuie sa faca eforturi sa acopere un teritoriu de marimea Europei din banii proprii. Diferenta in Europa este ca teritoriul este mult mai faramitat, iar aici fiecare companie nationala are in intretinere un teritoriu mult mai mic decat cel al SUA sau al Canadei, de aici preturile la abonamente (care sunt sursa de venit al oricarei companii telefonice). Daca imi aduc aminte si in Romania, la inceput, abonamentele la telefoane erau mai mari, dar apoi au scazut pe masura cresterii cererii, iar companiile de telefonie mobila si-au marit aria de acoperire. Acum preturile sunt mari la abonamentele de date, dar asta din cauza ca cererea pentru internetul mobil nu este asa de mare, incat sa permita scaderea preturilor. Probabil ca in viitor si in America de Nord vor mai scadea preturile la abonamente, dar nu stiu cand.

Zilele astea am aflat, cu surprindere, ceva foarte interesant. In SUA nu exista o singura lege a bancilor, ci 50 (hai, poate 51, cu tot cu districtul federal), adica tot atatea legi cate state federale exista, spre deosebire de Canada, unde exista una singura. De ce este important ce am aflat ? Pentru ca mi-am explicat amploarea crizei din SUA. Ar mai trebui sa spun ca puterea unei economii vine din puterea bancilor si, mai ales, din puterea unitara a bancilor care compun sistemul bancar. Nu e de mirare ca bancile americane au fost foarte afectate de recesiune, iar bancile canadiene au fost afectate mai putin sau au anuntat chiar profituri. In recesiunea din anii '80 au dat faliment sute de banci mici americane, dar bancile canadiene au ramas in picioare, ba chiar au avut loc fuziuni pentru o stabilitate mai mare. Sistemul bancar canadian este unul dintre cele mai bune din lume, pe langa cel al multor tari vest-europene.

In SUA acordarea unei licente de functionare unei banci nu este o atributie federala, ci una statala, deci o banca din New York, care vrea sa-si deschida o sucursala in Denver trebuie sa se conformeze cu cerintele din acel stat, care difera de cele din statul New York. In Canada este tocmai invers. Este o atributie federala si nu una provinciala, de aceea exista un sistem bancar unitar. De aceea se vorbeste acum in State de o reglementare mai stricta a sectorului bancar, pe care unii idioti o vad ca pe o dovada de socialism sau comunism mascat. De ce in SUA exista atatea legi bancare ? Pentru ca in momentul in care SUA si-au dobandit independenta, statele nu au vrut sa renunte la multe din privilegiile lor. Si educatia este o atributie statala si nu una federala, iar educatia formeaza sistemul de valori al unei societati. In felul asta imi explic eu diferenta de mentalitati intre diferite state americane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu