sâmbătă, 13 februarie 2010

Ceremonia de deschidere

Mi-a placut foarte mult ceremonia de deschidere. Multi s-au gandit ca nimeni nu va mai putea imita grandoarea si splendoarea ceremoniei de deschidere de la Beijing. Si au avut dreptate, dar fiecare ceremonie de deschidere este unica in felul ei. Mi-a placut foarte mult cum au inceput: prezentand orasul si toate frumusetile sale (oceanul, muntii verzi sau acoperiti de zapada), iar apoi intrarea snowboarder-ului care a urat bun-venit tuturor celor veniti la Olimpiada. Apoi a urmat urarea de bun-venit a celor patru natiuni de indieni pe ale caror pamanturi se desfasoara Olimpiada. M-a bucurat sa vad defilarea tuturor tarilor participante, mai ales a Romaniei desi nu prea cred ca o sa obtinem o medalie. Prima si ultima medalie obtinuta de Romania la Jocurile Olimpice de Iarna a fost in 1968 la Grenoble si era o medalie de bronz. Nu mai tin minte ce proba.

Apoi show-ul a prezentat nasterea Canadei si calatoria oamenilor in descoperirea acestei tari. Peste tot, la televizor, se vorbeste de mandria de a fi canadian. Si chiar daca nu esti de mult in tara asta te face sa te simti mandru ca esti aici, ca participi la evenimentul asta grandios care este Olimpiada. Canadienii sunt foarte motivati acum, pentru ca este a treia Olimpiada organizata pe teritoriul lor si nu au castigat niciodata medalia de aur. Vor sa schimbe lucrurile de data asta. Au cantat artisti din British Columbia: Bryan Adams care este din North Vancouver, Nelly Furtado care este din Victoria, Sarah McLachlan care este din Vancouver. Unul din momentele care mi-au placut cel mai mult a fost acela cand balenele au traversat stadionul. La sfarsit steagul olimpic a fost adus de personalitati canadiene cum ar fi Donald Sutherland si a fost ridicat de RCMP (Royal Canadian Mountain Police). Ceremonia de deschidere a fost dedicata saniorului georgian care a murit la Whistler si fostului presedinte al VANOC, Jack Poole, care a murit din cauza cancerului in noiembrie 2009. La cantarea imnului national toti s-au ridicat in picioare, chiar si soldatii din Kandahar, Afganistan. Mi-a mai placut si momentul de reculegere pastrat in memoria sportivului georgian.

A fost o ceremonie foarte frumoasa de care amandoi ne-am simtit foarte apropiati pentru ca a avut loc in orasul pe care il vezi in fiecare zi. Cand am vazut nebunia care era in oras in momentul in care Wayne Gretzky, cel mai mare jucator canadian de hochei din toate timpurile, a iesit pe strada ca sa aprinda flacara de afara de la Waterfront ne-am fi dorit sa fim acolo. A fost foarte frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu