sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Subiecte de discutie

Am observat de multe ori, nu numai la servici, dar si pe strada, ascultand oamenii din autobuz sau SkyTrain ca subiectele favorite de discutie sunt vremea si mancarea. Nu subiecte de genul politica, muzica, cultura sau ultima carte citita, ci cele doua spuse mai sus. Aceste subiecte sunt abordate atunci cand vrei sa porti o discutie cu cineva dar fara a spune ceva propriu-zis, sa treaca timpul, ca sa fiu mai precis, sau fara a spune ceva important. Ieri, in SkyTrain, venind de la servici, i-am auzit pe doi oameni, un barbat si o femeie vorbind tot timpul despre mancare, despre diverse tipuri de bucatarii. In cazul de fata ei vorbeau despre bucataria asiatica, deoarece ea, am impresia, era asiatica. Nu m-am intors sa ma uit la ea, pentru ca nu era politicos.

Supervizorul meu tot timpul sta la telefon si spune ca face treaba, dar vorbeste despre mancare, despre restaurante, despre show-urile lui de travestit. Nici discutiile pe care oamenii le poarta despre sport nu sunt atat de pasionate cum sunt in Romania. Canadienii sunt facuti din alt aluat. Cand se enerveaza rar izbucnesc, dar asta nu inseamna ca nu izbuncnesc niciodata. Ca peste tot, la betie fac urat de tot si toate refularile lor ies la iveala dupa cateva beri bune. Cand sunt treji, toti sunt politicosi, dar dupa cateva beri sau pahare de vin vezi si ce mai ascund sub politetea lor.

Foarte rar am avut ocazia sa vorbesc cu cineva sincer despre subiecte controversate. Multi evita sa discute teme controversate. Cum am spus mai sus, temele lor favorite, atunci cand nu vrei sa spui nimic profund sau controversat sunt mancarea si vremea. Despre temele astea poti sa vorbesti ore in sir si, sincer, nu sunt un fan al unor asemenea subiecte, desi despre mancare as putea vorbi, dar nu ore in sir. O asemenea discutie mi se pare atat de lipsita de sens, mie, ca barbat. Femeile sunt facute din alt aluat din punctul asta de vedere. Tot la termeni gastronomici am ajuns. :) Probabil ca, in Canada, asa sunt educati copiii. Sa fie "amabili", dar amabilitatea asta in ghilimele este de fapt o strategie de a evita subiectele controversate. Un fel de a trece prin viata ca gasca prin apa. Bineinteles, nu trebuie sa faci asta tot timpul, dar nici sa-ti fie teama sa-ti confrunti parerile tale cu ale altora. Ajungem iar la subiectul "corectitudinii politice", adica "tu cu parerea ta, eu cu parerea mea si suntem toti fericiti ca nu am facut nici un proges". Dar despre multiculturalism si esecul lui, care nu se vede inca in Canada, poate in alta postare.

Un comentariu:

  1. Le lipseşte (e o problemă de educaţie) cultura formării de păreri personale. Lipseşte logica, analiza, concluzionarea.

    RăspundețiȘtergere