Este aproape ora 7 seara acum cand scriu postarea asta. Inca nu a venit Anul Nou aici, in Vancouver. De fapt, British Columbia si coasta de vest a Americii de Nord, in general, sunt printre ultimele locuri de pe glob unde vine Anul Nou. In Romania este deja ora 5 dimineata in ziua de 1 ianuarie 2011. La Multi Ani tuturor celor din Romania, dar si din alte parti. Noi mai avem de asteptat 5 ore pana la cumpana dintre ani. Asa ca bucurati-va de Noul An si sa aveti parte numai de bucurii, sanatate si impliniri.
Pentru noi a fost cel mai frumos an dintre toate, chiar daca au fost si multe incercari, dar pana la urma am trecut peste ele si vom intampina optimisti anul 2011.
vineri, 31 decembrie 2010
joi, 30 decembrie 2010
Ce parere aveti despre asta ?
As vrea sa stiu parerile voastre despre articolul asta. A fost publicat pe site-ul Smartwoman.hotnews.ro. Postati-va, va rog, comentariile.
"Am plecat din Romania in 2001, cu furia ignoranta a tanarului care vrea sa lase totul in urma pentru a-si croi singur viitorul. Am plecat printr-una din metodele clasice ale acelor vremuri: continuarea studiilor universitare. Am terminat mai intai un master (DEA) la una dintre universitatile medii din Franta, apoi am terminat un doctorat la o universitate prestigioasa din aceeasi tara. Am muncit inca din primul meu an de Franta - putin si rau platit pe durata studiilor, mult si bine platit dupa obtinerea ultimei diplome universitare. Si m-am intors in Romania in urma cu aproape un an.
Cand le-am facut cunoscuta decizia de a ma intoarce in Romania, prietenii mei s-au impartit in doua tabere : cei ramasi in tara au luat nota cu stupoare si m-au sfatuit sa nu ma intorc, pe cand majoritatea celor emigrati mi-au zis ca au incredere in alegerea mea. Motivele pentru care m-am intors sunt multe si complexe, iar decizia am luat-o dupa o analiza atenta. Insa printre acele motive nu se numara nici insuccesul si nici inadaptarea la societatea franceza. Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati.
Din 2001 pana in iunie 2005, ori de cate ori mi-am intors privirea auzind voci necunoscute vorbind romana pe strada, am vazut doar cersetori. Apoi a urmat acea seara de iunie 2005 cand eram pe o straduta pietonala din orasul vechi si am auzit vorba romaneasca langa mine. Nu voi uita niciodata cum m-am oprit in drum ca sa ma uit dupa acel cuplu de tineri turisti romani care se plimbau privind cu ochii larg deschisi cladirile medievale si lumea iesita la promenada. Am stiut dupa privirea lor ca sunt proaspat veniti din Romania si ca era prima lor iesire in occident: si eu am privit la inceput lumea vestica cu acelasi amestec de mirare si de admiratie, iar acel tip de privire era comun tuturor celor ce ajungeau pentru prima data in vest. In acea vreme locuiam pe Valea Loirei, care din mai pana in septembrie e invadata de turisti, dar romani nu am mai vazut pana in acea seara de iunie 2005 si mi s-a parut atat de ciudat sa-i vad incat m-am oprit locului.
In 2006 am vazut cativa turisti romani atat pe Valea Loirei si pe Coasta de Azur unde tocmai ma mutasem, cat si la Amsterdam si la Berlin; in plus am trait si socul de a descoperi in Franta informatii turistice in limba romana. Pe drept cuvant a fost un soc: intre 2001 si 2005 vizitasem majoritatea castelelor dintre Orleans si Nantes, dar nici macar unul dintre ele nu avea pliante in romana (pliantele in ceha, poloneza si maghiara aparusera prin 2003). Astfel, in 2006 am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca pe lumea asta exista si turisti romani. In 2007, turistii romani pe care i-am intalnit prin Europa au fost mai numerosi decat in anul precedent, in 2008 au fost si mai numerosi, iar in 2009, in ciuda crizei, turistii romani au fost mai multi ca oricand iar prezenta lor era deja privita ca normala. In plus, daca pana prin 2005-2006 ii puteam recunoaste pe romani de la o posta pe strazi sau prin salile de asteptare ale vreunui aeroport, mai nou ii recunosc doar cand ii aud vorbind - exceptie fac in continuare cersetorii si muncitorii sezonieri care traiesc in vest in grupuri compacte si inchise. Cert e ca din 2001 romanii si-au schimbat in bine felul de a se imbraca, de a umbla, de a gesticula si de a vorbi in spatiul public. Toate acestea par a fi semne mici, insa, fiind naturale, indica schimbari mari.
Aparitia turistilor romani a fost un prim semn ca tara se schimba, drept care m-am hotarat sa petrec 3 saptamani in Romania in vara lui ’07. Din 2001 pana in 2007 ma intorsesem in tara de 4 ori, intotdeauna iarna pentru doar o saptamana in care abia apucam sa-mi vad o parte din familie si sa chefuiesc o data cu cativa prieteni. In vara lui 2007 am batut Ardealul de la Oradea la Brasov si de la Bistrita la Deva. Ardealul pe care-l cunosteam foarte bine din timpul studentiei mele autostopiste clujene se schimbase profund: multe drumuri nationale erau in stare impecabila, in unele judete drumurile judetene erau in stare cel putin la fel de buna ca drumurile departamentale din Franta avand in plus avantajul de a fi mai late decat cele din Franta, iar santierele de reparatii rutiere se gaseau la tot pasul. Orasele nu mai erau aceleasi: se renovasera multe cladiri in majoritatea oraselor mari, se renova linia de tramvai si parcul central din Oradea, se schimba fata Clujului, Sibiul era de nerecunoscut, Brasovul istoric devenise o bijuterie, Bistrita si Alba erau in santier. Oamenii m-au surprins cel mai mult: in doar 3-4 ani romanii isi schimbasera masinile (si felul de a conduce), garderoba si obiceiurile alimentare: restaurantele se inzecisera (ca masinile) si erau pline la amiaza si seara (cand am plecat eu, mai nimeni nu-si permitea sa manance in oras, iar in iarna lui 2005 Clujul nu era inca foarte diferit de cum il stiam eu din anii ’90).
Schimbarile care sareau in ochi m-au incurajat sa ma interesez de starea romaneasca a domeniului meu profesional. Stiam ca salariile sunt mici, dar stiam si ca in Romania raman in continuare foarte multe de facut, ceea ce prezenta perspective bune. Surpriza a fost sa constat ca, in ciuda crizei si a unor usoare dezavantaje pe termen scurt, perspectivele pe termen mediu si lung erau mai bune in Romania decat in Franta sau in celelalte 3 tari vestice in care facusem stagii sau lucrasem pe anumite proiecte. Din punct de vedere financiar, venitul meu nominal actual e mai mic decat venitul pe care-l aveam anul trecut in Franta, insa compenseaza faptul ca impozitul pe care-l platesc aici e cu mult mai mic, ca am o putere de cumparare superioara si ca pe termen mediu si lung prevad o crestere a veniturilor mult mai accelerata aici decat in Franta. In ce priveste produsele de pe piata, e adevarat ca gama produselor de calitate medie e mai restransa si mai putin variata decat in vest, insa aceasta diferenta se estompeaza la restul produselor. Consumatorul din mine nu a suferit deloc de cand m-am intors. Surprizele placute au fost numeroase: administratia locala nu functioneaza mai greoi decat administratia franceza, nu m-am confruntat cu coruptia la nivel mare, zambetul si politetea mea dezarmeaza si faciliteaza relatiile cu aceeasi eficacitete aici ca dincolo.
Am avut si experiente neplacute, la care ma asteptam mai mult sau mai putin: profesionistii sunt rari in orce domeniu profesional (mi-am renovat locuinta si am avut mari dificultati in a gasi mesteri buni; am contactat mai multi instalatori si cu primii 2 am intrerupt negocierile cand mi-au spus ca nu-mi vor da chitanta; am vizitat 4 dentisti pana am gasit unul care sa-mi convina; principala dificultate cu care ma confrunt in domeniul meu profesional este ca nu gasesc destui oameni bine pregatiti, responsabili si cu initiativa, iar profesionistii care exista sunt atat de solicitati incat cu greu ajungi la ei; viata publica e incomodata de ignoranta si de lipsa spiritului civic: in mediul rural si la agentii economici de cartier sunt nevoit sa cer bon fiscal in 7-8 cazuri din 10; spatiul public urban e mai curat decat acum 10 ani, insa in rural se vede clar ca oamenii nu stiu ce sa faca cu atatea ambalaje; cam peste tot oamenii sunt foarte suspiciosi, ceea ce ingreuneaza stabilirea unor raporturi sociale comode si favorizeaza agresivitatea muta.
Cea mai neplacuta surpriza a fost sa constat amploarea isteriei colective din acest moment: aproape orice detaliu negativ e exacerbat si aproape orice fapt necunoscut in mod direct e interpretat in cheie negativa. Dau un singur exemplu: starea drumurilor pe vreme de iarna si felul in care e perceputa de majoritatea oamenilor. Spun de la bun inceput ca iarna drumurile noastre sunt mai bine intretinute decat erau in urma cu 10 ani si sunt cu mult mai usor practicabile decat drumurile publice din tari precum Franta, Elvetia sau Germania. Perioada 5-15 ian. 2009 a fost penultima data in care regiuni intinse din Franta au fost paralizate de 5-7 cm de zapada care, in cel mai bun caz, a fost data la o parte de pe drumurile nationale (dar nu si de pe cele departamentale sau de pe cele comunale): transportul public a fost blocat, iar absentele functionarilor au atins noi culmi din cauza riscului de accidente. Cu toate ca au revolta in sange, francezii au cartit putin in fata lipsei de reactie a autoritatilor, apoi fiecare a luat situatia pe cont propriu. Majoritatea drumurilor elvetiene nu sunt la fel de bine deszapezite ca drumurile romanesti; in schimb, nu cred ca exista vreun elvetian care sa ruleze fara cauciucuri de iarna din noiembrie pana in martie sau care sa nu aiba lanturile pregatite. In fine, unele land-uri germane au renuntat la deszapezirea drumurilor publice secundare pentru a nu afecta natura si ii incurajeaza pe nemti sa-si rareasca deplasarile. La noi, cu toate ca in medie iarna se circula mai bine decat in oricare dintre aceste tari, majoritatea soferilor sunt isterizati ca nu pot goni pe asfalt ca intr-o zi insorita de vara. In plus, mass-media transmite informatiile rutiere pe un ton alarmist, la limita catastrofei, ceea ce intareste convingerea celor ce au condus iarna exclusiv pe drumurile publice romanesti ca traiesc in cea mai rea tara posibila.
Daca dumneavoastra va simtiti mai implinit(a) dincolo, cu atat mai bine pentru dumneavoastra. Insa generalizand o stare psihologica, economica si sociala care va este proprie, nu faceti decat sa acordati tot meritul reusitei dumneavoastra societatii care v-a adoptat, sa dati vina pentru nereusitele anterioare pe societatea din care ati plecat si sa contribuiti in mod inutil la exacerbarea isteriei actuale din societatea romaneasca. Cu alte cuvinte ati pastrat nealterata “aura sociala” specifica majoritatii indivizilor din societatea de care vi s-a acrit si de care ati fugit cu bucurie."
"Am plecat din Romania in 2001, cu furia ignoranta a tanarului care vrea sa lase totul in urma pentru a-si croi singur viitorul. Am plecat printr-una din metodele clasice ale acelor vremuri: continuarea studiilor universitare. Am terminat mai intai un master (DEA) la una dintre universitatile medii din Franta, apoi am terminat un doctorat la o universitate prestigioasa din aceeasi tara. Am muncit inca din primul meu an de Franta - putin si rau platit pe durata studiilor, mult si bine platit dupa obtinerea ultimei diplome universitare. Si m-am intors in Romania in urma cu aproape un an.
Cand le-am facut cunoscuta decizia de a ma intoarce in Romania, prietenii mei s-au impartit in doua tabere : cei ramasi in tara au luat nota cu stupoare si m-au sfatuit sa nu ma intorc, pe cand majoritatea celor emigrati mi-au zis ca au incredere in alegerea mea. Motivele pentru care m-am intors sunt multe si complexe, iar decizia am luat-o dupa o analiza atenta. Insa printre acele motive nu se numara nici insuccesul si nici inadaptarea la societatea franceza. Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati.
Din 2001 pana in iunie 2005, ori de cate ori mi-am intors privirea auzind voci necunoscute vorbind romana pe strada, am vazut doar cersetori. Apoi a urmat acea seara de iunie 2005 cand eram pe o straduta pietonala din orasul vechi si am auzit vorba romaneasca langa mine. Nu voi uita niciodata cum m-am oprit in drum ca sa ma uit dupa acel cuplu de tineri turisti romani care se plimbau privind cu ochii larg deschisi cladirile medievale si lumea iesita la promenada. Am stiut dupa privirea lor ca sunt proaspat veniti din Romania si ca era prima lor iesire in occident: si eu am privit la inceput lumea vestica cu acelasi amestec de mirare si de admiratie, iar acel tip de privire era comun tuturor celor ce ajungeau pentru prima data in vest. In acea vreme locuiam pe Valea Loirei, care din mai pana in septembrie e invadata de turisti, dar romani nu am mai vazut pana in acea seara de iunie 2005 si mi s-a parut atat de ciudat sa-i vad incat m-am oprit locului.
In 2006 am vazut cativa turisti romani atat pe Valea Loirei si pe Coasta de Azur unde tocmai ma mutasem, cat si la Amsterdam si la Berlin; in plus am trait si socul de a descoperi in Franta informatii turistice in limba romana. Pe drept cuvant a fost un soc: intre 2001 si 2005 vizitasem majoritatea castelelor dintre Orleans si Nantes, dar nici macar unul dintre ele nu avea pliante in romana (pliantele in ceha, poloneza si maghiara aparusera prin 2003). Astfel, in 2006 am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca pe lumea asta exista si turisti romani. In 2007, turistii romani pe care i-am intalnit prin Europa au fost mai numerosi decat in anul precedent, in 2008 au fost si mai numerosi, iar in 2009, in ciuda crizei, turistii romani au fost mai multi ca oricand iar prezenta lor era deja privita ca normala. In plus, daca pana prin 2005-2006 ii puteam recunoaste pe romani de la o posta pe strazi sau prin salile de asteptare ale vreunui aeroport, mai nou ii recunosc doar cand ii aud vorbind - exceptie fac in continuare cersetorii si muncitorii sezonieri care traiesc in vest in grupuri compacte si inchise. Cert e ca din 2001 romanii si-au schimbat in bine felul de a se imbraca, de a umbla, de a gesticula si de a vorbi in spatiul public. Toate acestea par a fi semne mici, insa, fiind naturale, indica schimbari mari.
Aparitia turistilor romani a fost un prim semn ca tara se schimba, drept care m-am hotarat sa petrec 3 saptamani in Romania in vara lui ’07. Din 2001 pana in 2007 ma intorsesem in tara de 4 ori, intotdeauna iarna pentru doar o saptamana in care abia apucam sa-mi vad o parte din familie si sa chefuiesc o data cu cativa prieteni. In vara lui 2007 am batut Ardealul de la Oradea la Brasov si de la Bistrita la Deva. Ardealul pe care-l cunosteam foarte bine din timpul studentiei mele autostopiste clujene se schimbase profund: multe drumuri nationale erau in stare impecabila, in unele judete drumurile judetene erau in stare cel putin la fel de buna ca drumurile departamentale din Franta avand in plus avantajul de a fi mai late decat cele din Franta, iar santierele de reparatii rutiere se gaseau la tot pasul. Orasele nu mai erau aceleasi: se renovasera multe cladiri in majoritatea oraselor mari, se renova linia de tramvai si parcul central din Oradea, se schimba fata Clujului, Sibiul era de nerecunoscut, Brasovul istoric devenise o bijuterie, Bistrita si Alba erau in santier. Oamenii m-au surprins cel mai mult: in doar 3-4 ani romanii isi schimbasera masinile (si felul de a conduce), garderoba si obiceiurile alimentare: restaurantele se inzecisera (ca masinile) si erau pline la amiaza si seara (cand am plecat eu, mai nimeni nu-si permitea sa manance in oras, iar in iarna lui 2005 Clujul nu era inca foarte diferit de cum il stiam eu din anii ’90).
Schimbarile care sareau in ochi m-au incurajat sa ma interesez de starea romaneasca a domeniului meu profesional. Stiam ca salariile sunt mici, dar stiam si ca in Romania raman in continuare foarte multe de facut, ceea ce prezenta perspective bune. Surpriza a fost sa constat ca, in ciuda crizei si a unor usoare dezavantaje pe termen scurt, perspectivele pe termen mediu si lung erau mai bune in Romania decat in Franta sau in celelalte 3 tari vestice in care facusem stagii sau lucrasem pe anumite proiecte. Din punct de vedere financiar, venitul meu nominal actual e mai mic decat venitul pe care-l aveam anul trecut in Franta, insa compenseaza faptul ca impozitul pe care-l platesc aici e cu mult mai mic, ca am o putere de cumparare superioara si ca pe termen mediu si lung prevad o crestere a veniturilor mult mai accelerata aici decat in Franta. In ce priveste produsele de pe piata, e adevarat ca gama produselor de calitate medie e mai restransa si mai putin variata decat in vest, insa aceasta diferenta se estompeaza la restul produselor. Consumatorul din mine nu a suferit deloc de cand m-am intors. Surprizele placute au fost numeroase: administratia locala nu functioneaza mai greoi decat administratia franceza, nu m-am confruntat cu coruptia la nivel mare, zambetul si politetea mea dezarmeaza si faciliteaza relatiile cu aceeasi eficacitete aici ca dincolo.
Am avut si experiente neplacute, la care ma asteptam mai mult sau mai putin: profesionistii sunt rari in orce domeniu profesional (mi-am renovat locuinta si am avut mari dificultati in a gasi mesteri buni; am contactat mai multi instalatori si cu primii 2 am intrerupt negocierile cand mi-au spus ca nu-mi vor da chitanta; am vizitat 4 dentisti pana am gasit unul care sa-mi convina; principala dificultate cu care ma confrunt in domeniul meu profesional este ca nu gasesc destui oameni bine pregatiti, responsabili si cu initiativa, iar profesionistii care exista sunt atat de solicitati incat cu greu ajungi la ei; viata publica e incomodata de ignoranta si de lipsa spiritului civic: in mediul rural si la agentii economici de cartier sunt nevoit sa cer bon fiscal in 7-8 cazuri din 10; spatiul public urban e mai curat decat acum 10 ani, insa in rural se vede clar ca oamenii nu stiu ce sa faca cu atatea ambalaje; cam peste tot oamenii sunt foarte suspiciosi, ceea ce ingreuneaza stabilirea unor raporturi sociale comode si favorizeaza agresivitatea muta.
Cea mai neplacuta surpriza a fost sa constat amploarea isteriei colective din acest moment: aproape orice detaliu negativ e exacerbat si aproape orice fapt necunoscut in mod direct e interpretat in cheie negativa. Dau un singur exemplu: starea drumurilor pe vreme de iarna si felul in care e perceputa de majoritatea oamenilor. Spun de la bun inceput ca iarna drumurile noastre sunt mai bine intretinute decat erau in urma cu 10 ani si sunt cu mult mai usor practicabile decat drumurile publice din tari precum Franta, Elvetia sau Germania. Perioada 5-15 ian. 2009 a fost penultima data in care regiuni intinse din Franta au fost paralizate de 5-7 cm de zapada care, in cel mai bun caz, a fost data la o parte de pe drumurile nationale (dar nu si de pe cele departamentale sau de pe cele comunale): transportul public a fost blocat, iar absentele functionarilor au atins noi culmi din cauza riscului de accidente. Cu toate ca au revolta in sange, francezii au cartit putin in fata lipsei de reactie a autoritatilor, apoi fiecare a luat situatia pe cont propriu. Majoritatea drumurilor elvetiene nu sunt la fel de bine deszapezite ca drumurile romanesti; in schimb, nu cred ca exista vreun elvetian care sa ruleze fara cauciucuri de iarna din noiembrie pana in martie sau care sa nu aiba lanturile pregatite. In fine, unele land-uri germane au renuntat la deszapezirea drumurilor publice secundare pentru a nu afecta natura si ii incurajeaza pe nemti sa-si rareasca deplasarile. La noi, cu toate ca in medie iarna se circula mai bine decat in oricare dintre aceste tari, majoritatea soferilor sunt isterizati ca nu pot goni pe asfalt ca intr-o zi insorita de vara. In plus, mass-media transmite informatiile rutiere pe un ton alarmist, la limita catastrofei, ceea ce intareste convingerea celor ce au condus iarna exclusiv pe drumurile publice romanesti ca traiesc in cea mai rea tara posibila.
Daca dumneavoastra va simtiti mai implinit(a) dincolo, cu atat mai bine pentru dumneavoastra. Insa generalizand o stare psihologica, economica si sociala care va este proprie, nu faceti decat sa acordati tot meritul reusitei dumneavoastra societatii care v-a adoptat, sa dati vina pentru nereusitele anterioare pe societatea din care ati plecat si sa contribuiti in mod inutil la exacerbarea isteriei actuale din societatea romaneasca. Cu alte cuvinte ati pastrat nealterata “aura sociala” specifica majoritatii indivizilor din societatea de care vi s-a acrit si de care ati fugit cu bucurie."
luni, 27 decembrie 2010
sâmbătă, 25 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Sarbatori fericite
Vreau sa va urez voua, cititorilor mei fideli si nu numai, un Craciun fericit si un An Nou la fel de fericit. Nu stiu daca v-au placut postarile mele sau nu. Nu am incercat sa le fac pe placul cuiva, ci doar am exprimat gandurile mele legate de experientele mele de aici, dar si de alte chestiuni care mie mi s-au parut amuzante sau importante. Cititorii mei din Australia (Sydney, Melbourne si Brisbane), Noua Zeelanda (Auckland) si Japonia (Shizuoka, Osaka, Shibuya) probabil ca deja sarbatoresc Craciunul. Mai urmeaza sa vina in Rusia (Moscova, St. Petersburg, Novgorod), Ucraina (Kharkov, Dnepropetrovsk), Basarabia (Tiraspol, Chisinau, Bender, Ribnita), Italia (Torino, San Bonifacio, Catania, Roma, Milano, Bologna, Verona, Florenta, Cerveteri, etc) Franta (Rennes, Issy-les-Moulineaux, Colomiers, Sevres, Paris, Grenoble, Nisa, Clamart, Montrouge, etc), Spania (Bilbao, Logrono, Santiago de Compostela, Madrid, Castellon, Berneo, Malaga, Lerida, Zaragoza, Alicante, etc), Germania (Koblenz, Cottbus, Dusseldorf, Frankfurt am Main, Hanovra, Boblingen, Munchen, Berlin, Koln, Leinfelden-Echterdingen etc).
Ar mai trebui sa mentionez si pe cititorii blogului meu din Marea Britanie (Londra, Long Eaton, Cardiff, Edinburgh), Cehia (Praga, Brno), Slovacia (Kosice), Ungaria (Budapesta, Nyiregyhaza, Kecskemet), Brazilia, unde as vrea sa ajung in 2014 (Curtiba, Pelotas). In ordinea fusului orar vin Canada (Vancouver, Burnaby, New Westminster, Calgary, Toronto, Outremont, Montreal, Concord, Don Mills, North York, Edmonton, St-Laurent, Halifax, Ottawa, Port Coquitlam, Richmond, Mississauga, Burlington, Laval, Hamilton, Winnipeg, etc) si SUA - cei mai multi cititori i-am avut din California si Texas, apoi Carolina de Nord, iar daca ar fi sa mentionez cateva orase astea ar fi Mountain View, Sunnyvale, Bellmont, Sacramento, Carmichael, Roseview, Elk Grove, Houston, Mc Neil, Cedar Hill, Salisbury, New York, Wappingers Falls, Canandaigua, Chicago, Lincolnwood, etc). Imi cer scuze ca nu am mentionat toate orasele, iar la sfarsit, din cauza ca de acolo provin cei mai multi cititori, vine Romania. Cei din urma vor fi cei dintai.
Lista pentru Romania e foarte lunga si poate o sa-mi scape cateva orase dar o sa incerc sa le mentionez pe toate: Bacau, Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, Galati, Suceava, Constanta, Brasov, Ploiesti, Baia Mare, Buzau, Craiova, Sibiu, Arad, Tg. Jiu, Pitesti, Braila, Rimnicu Valcea, Tulcea, Slatina, Satu Mare, Botosani, Oradea, Tirgu Mures, Alba Iulia, Resita, Tirgoviste, Focsani, Sighisoara, Bistrita, Calarasi, Hunedoara, Pascani, Drobeta Turnu-Severin, Zalau, Birlad, Vaslui, Sf. Gheorghe, Turda, Cernavoda, Alexandria, Gherla, Carei, Lugoj, Curtea de Arges, Cimpulung, Giurgiu, Aiud, Cugir, Cristuru-Securiesc, Baile Herculane, Miercurea Ciuc, Falticeni, Moldova Noua, Otopeni, Corabia, Slobozia.
Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si familia mea citind acest blog. Va multumesc ca mi-ati citit si ideile geniale :P si tampeniile pe care le-am mai debitat de cele mai multe ori (glumesc), dar sper ca tot ce am scris eu aici si voi scrie in continuare o sa va foloseasca intr-un fel sau altul.
Inca o data va urez tuturor sa aveti un Craciun fericit si un An Nou la fel de fericit, daca nu mai fericit decat cel care e aproape sa treaca. Si nu uitati, fiti optimisti, pastrati-va speranta si luptati pentru ceea ce este drept si corect.
Ar mai trebui sa mentionez si pe cititorii blogului meu din Marea Britanie (Londra, Long Eaton, Cardiff, Edinburgh), Cehia (Praga, Brno), Slovacia (Kosice), Ungaria (Budapesta, Nyiregyhaza, Kecskemet), Brazilia, unde as vrea sa ajung in 2014 (Curtiba, Pelotas). In ordinea fusului orar vin Canada (Vancouver, Burnaby, New Westminster, Calgary, Toronto, Outremont, Montreal, Concord, Don Mills, North York, Edmonton, St-Laurent, Halifax, Ottawa, Port Coquitlam, Richmond, Mississauga, Burlington, Laval, Hamilton, Winnipeg, etc) si SUA - cei mai multi cititori i-am avut din California si Texas, apoi Carolina de Nord, iar daca ar fi sa mentionez cateva orase astea ar fi Mountain View, Sunnyvale, Bellmont, Sacramento, Carmichael, Roseview, Elk Grove, Houston, Mc Neil, Cedar Hill, Salisbury, New York, Wappingers Falls, Canandaigua, Chicago, Lincolnwood, etc). Imi cer scuze ca nu am mentionat toate orasele, iar la sfarsit, din cauza ca de acolo provin cei mai multi cititori, vine Romania. Cei din urma vor fi cei dintai.
Lista pentru Romania e foarte lunga si poate o sa-mi scape cateva orase dar o sa incerc sa le mentionez pe toate: Bacau, Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, Galati, Suceava, Constanta, Brasov, Ploiesti, Baia Mare, Buzau, Craiova, Sibiu, Arad, Tg. Jiu, Pitesti, Braila, Rimnicu Valcea, Tulcea, Slatina, Satu Mare, Botosani, Oradea, Tirgu Mures, Alba Iulia, Resita, Tirgoviste, Focsani, Sighisoara, Bistrita, Calarasi, Hunedoara, Pascani, Drobeta Turnu-Severin, Zalau, Birlad, Vaslui, Sf. Gheorghe, Turda, Cernavoda, Alexandria, Gherla, Carei, Lugoj, Curtea de Arges, Cimpulung, Giurgiu, Aiud, Cugir, Cristuru-Securiesc, Baile Herculane, Miercurea Ciuc, Falticeni, Moldova Noua, Otopeni, Corabia, Slobozia.
Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si familia mea citind acest blog. Va multumesc ca mi-ati citit si ideile geniale :P si tampeniile pe care le-am mai debitat de cele mai multe ori (glumesc), dar sper ca tot ce am scris eu aici si voi scrie in continuare o sa va foloseasca intr-un fel sau altul.
Inca o data va urez tuturor sa aveti un Craciun fericit si un An Nou la fel de fericit, daca nu mai fericit decat cel care e aproape sa treaca. Si nu uitati, fiti optimisti, pastrati-va speranta si luptati pentru ceea ce este drept si corect.
CLR
De cand am venit in Canada am vazut reclame la produsul asta. Zilele trecute am zis ca trebuie sa-l incercam. Noi l-am luat pe cel pentru baie si bucatarie. Am zis ca trebuie sa stergem arsura care s-a acumulat in cuptor si sa incercam si produsul asta daca asa arata la televizor, ca este foarte eficient. L-am luat de la Superstore, dar il gasesti si la Home Depot, London Drugs, Canadian Tire si alte retele de supermarketuri. Ieri, Ana mi-a zis ca l-a folosit pentru geamul de la aragaz si partea din fata care arata ca naiba. Mi-a zis ca s-a dus imediat. Nici nu a trebuit sa frece prea mult. Eu am spalat gratarele din cuptor. Stiti voi, alea pe care iti pui tavile cand mai coci ceva. Am pus niste CLR (Calcium, Lime and Rust), adica tradus inseamna - calciu, calcar si rugina, pe un burete mai abraziv si am inceput sa frec. Nu-mi venea sa cred ce repede se duce.
Am mai incercat si alta data sa folosim detergent de vase ca sa curatam astea, dar fara nici un rezultat. Nu l-am incercat pana acum pe rugina, pentru ca abia l-am cumparat, dar pana acum a fost foarte eficient. De obicei nu prea cred reclamele astea in care arata "miracolele" produsului respectiv, dar de asta mi-am dat seama ca nu spun prostii. Pe eticheta celui pentru baie si bucatarie, adica primul filmulet, spune ceva de genul "asa cum ati vazut la televizor" si chiar asa este.
Nu, nu iau bani pentru recenzia asta. :) O fac gratis. Uitati-va si voi.
Am mai incercat si alta data sa folosim detergent de vase ca sa curatam astea, dar fara nici un rezultat. Nu l-am incercat pana acum pe rugina, pentru ca abia l-am cumparat, dar pana acum a fost foarte eficient. De obicei nu prea cred reclamele astea in care arata "miracolele" produsului respectiv, dar de asta mi-am dat seama ca nu spun prostii. Pe eticheta celui pentru baie si bucatarie, adica primul filmulet, spune ceva de genul "asa cum ati vazut la televizor" si chiar asa este.
Nu, nu iau bani pentru recenzia asta. :) O fac gratis. Uitati-va si voi.
joi, 23 decembrie 2010
luni, 20 decembrie 2010
"Experienta canadiana"
Am mai spus si alta data ca daca vrei sa-ti gasesti un job in Canada multi cer sa ai experienta canadiana. Nu ma intrebati cu ce este diferita experienta canadiana fata de aia romaneasca, engleza sau germana, dar asta iti cer aici, mai ales daca iti cauti un job intr-un domeniu profesional. Am dat telefon la mai multe agentii de recrutare sa vad daca au ce caut au si prima intrebare a fost daca am experienta canadiana. Ma rog, nu i-am sunat ca sa-mi gasesc de lucru prin ei, ci doar sa testez terenul, dar inveti ceva dandu-le telefoane.
Vorbeam odata la servici cu un tip care este contractor pentru firma pentru care lucram si noi si-i spuneam de situatia asta. Mi-a spus ceva foarte interesant. Cica canadienilor care pleaca la munca in strainatate, pentru ca, vezi Doamne, "experienta internationala ajuta", le este greu sa se integreze din nou pe piata muncii. Imi spunea ca prima intrebare care i-a fost pusa la orice interviu era "De ce ai plecat ? Nu era bine aici ?". Sincer, mi-a cam stat mintea in loc cand l-am auzit. Nu mi-a venit a crede. Adica, oricum ai da-o tot nu-i bine ce faci. Vii ca imigrant, iti cer "experienta canadiana", pleci canadian in strainatate si vii inapoi, te intreaba de ce ai plecat, ce te-a nemultumit ? Nu m-a nemultumit nimic, pur si simplu am vrut sa cunosc si alte tari. Tipul asta lucrase in Orientul Mijlociu. In plus, in orice domeniu profesional trebuie sa corespunzi cu standardele canadiene. Daca esti inginer, de exemplu, trebuie sa ai certificare profesionala. Nu e de ajuns sa termini o facultate si, gata, esti inginer. Daca vii inginer din alta tara trebuie sa dai niste examene ca sa fii acceptat ca inginer, dar nu este imposibil. Important, cum am spus, este sa ai vointa sa reusesti.
Experienta canadiana poti sa ti-o fabrici daca ai niste cunostinte binevoitoare si daca ai niste colegi canadieni care te inteleg ca vrei ceva mai bun decat jobul in care esti acum, care nu au accent de imigrant sa iti devina referinte in caz ca iti cauti altceva de lucru. Aia o sa se pretinda ca sunt sefii tai din trecut si gata, ai putea avea sanse sa-ti gasesti ceva. Trebuie doar sa perseverezi si sa nu-ti pierzi speranta.
Vorbeam odata la servici cu un tip care este contractor pentru firma pentru care lucram si noi si-i spuneam de situatia asta. Mi-a spus ceva foarte interesant. Cica canadienilor care pleaca la munca in strainatate, pentru ca, vezi Doamne, "experienta internationala ajuta", le este greu sa se integreze din nou pe piata muncii. Imi spunea ca prima intrebare care i-a fost pusa la orice interviu era "De ce ai plecat ? Nu era bine aici ?". Sincer, mi-a cam stat mintea in loc cand l-am auzit. Nu mi-a venit a crede. Adica, oricum ai da-o tot nu-i bine ce faci. Vii ca imigrant, iti cer "experienta canadiana", pleci canadian in strainatate si vii inapoi, te intreaba de ce ai plecat, ce te-a nemultumit ? Nu m-a nemultumit nimic, pur si simplu am vrut sa cunosc si alte tari. Tipul asta lucrase in Orientul Mijlociu. In plus, in orice domeniu profesional trebuie sa corespunzi cu standardele canadiene. Daca esti inginer, de exemplu, trebuie sa ai certificare profesionala. Nu e de ajuns sa termini o facultate si, gata, esti inginer. Daca vii inginer din alta tara trebuie sa dai niste examene ca sa fii acceptat ca inginer, dar nu este imposibil. Important, cum am spus, este sa ai vointa sa reusesti.
Experienta canadiana poti sa ti-o fabrici daca ai niste cunostinte binevoitoare si daca ai niste colegi canadieni care te inteleg ca vrei ceva mai bun decat jobul in care esti acum, care nu au accent de imigrant sa iti devina referinte in caz ca iti cauti altceva de lucru. Aia o sa se pretinda ca sunt sefii tai din trecut si gata, ai putea avea sanse sa-ti gasesti ceva. Trebuie doar sa perseverezi si sa nu-ti pierzi speranta.
duminică, 5 decembrie 2010
Zilele astea a trebuit sa luam o reteta de la farmacie. Am fost la Shoppers Drug Mart sa luam reteta asta, pentru ca era in zona. In Canada, orice lant mare de magazine: Shoppers Drug Mart, London Drugs, The Real Canadian Superstore, Save-On-Foods au farmacia lor proprie, unde farmacistii sunt foarte amabili si iti raspund la orice intrebare. Azi in timp ce stateam la casa sa-mi dea reteta am vazut pe masa un teanc de carti, un ghid de ingrijire medicala, BC HealthGuide, de 430 de pagini impartite in 23 de capitole. Era pusa gratis la dispozitia oricui intreba de ea si dorea s-o aiba. Hai sa va dau cateva exemple: Cap. 3 - Imbatranire sanatoasa, Cap. 5 - Primul ajutor si urgente, cap. 13 - Sanatatea nou-nascutilor si a copiilor, cap. 15 - Sanatatea femeilor, cap. 16 - Sanatatea barbatilor, etc.. Nu sunt date informatii detaliate, dar li se spune tuturor, in mare, ce declanseaza o anumita afectiune, cum se poate preveni, ce trebuie sa faci inainte sa te duci la doctor.
De exemplu, pentru sindromul tunelului carpian spune ce trebuie sa faci ca sa previi aparitia acestei afectiuni. Pentru cine nu stie, sindromul tunelului carpian este durerea continua a incheieturilor mainii. Ti se spune cum sa tratezi acasa aceste simptome, ai si desene care sa-ti explice unde sunt aceste afectiuni, cand sa te duci la un doctor, cum am spus si mai sus. Sistemul de sanatate din Canada, am mai spus si alta data, are partile sale bune si rele. Asta cred ca este un aspect bun.
Am mai vazut si altceva foarte interesant. Inainte de asta trebuie sa va spun ca aici retetele medicale sunt tratate cu foarte mare seriozitate. Farmacistii iti dau acea cantitate care a fost scrisa pe reteta, nici mai mult, nici mai putin. Aspectul foarte interesant pe care l-am remarcat a fost ca poti sa-ti reinnoiesti reteta on-line sau la telefon, la Shoppers, acolo unde am fost noi azi. E foarte usor de facut asta, asa cum se poate vedea si la link-ul asta. Te duci la farmacie doar ca sa ti-o ridici, nu trebuie sa mai stai la coada ca sa-ti dea alta reteta. Totusi, pe orice reteta iti spune de cate ori poate fi reinnoita.
De exemplu, pentru sindromul tunelului carpian spune ce trebuie sa faci ca sa previi aparitia acestei afectiuni. Pentru cine nu stie, sindromul tunelului carpian este durerea continua a incheieturilor mainii. Ti se spune cum sa tratezi acasa aceste simptome, ai si desene care sa-ti explice unde sunt aceste afectiuni, cand sa te duci la un doctor, cum am spus si mai sus. Sistemul de sanatate din Canada, am mai spus si alta data, are partile sale bune si rele. Asta cred ca este un aspect bun.
Am mai vazut si altceva foarte interesant. Inainte de asta trebuie sa va spun ca aici retetele medicale sunt tratate cu foarte mare seriozitate. Farmacistii iti dau acea cantitate care a fost scrisa pe reteta, nici mai mult, nici mai putin. Aspectul foarte interesant pe care l-am remarcat a fost ca poti sa-ti reinnoiesti reteta on-line sau la telefon, la Shoppers, acolo unde am fost noi azi. E foarte usor de facut asta, asa cum se poate vedea si la link-ul asta. Te duci la farmacie doar ca sa ti-o ridici, nu trebuie sa mai stai la coada ca sa-ti dea alta reteta. Totusi, pe orice reteta iti spune de cate ori poate fi reinnoita.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Tot despre transportul public in Vancouver
Am mai spus si alta data ca, dupa parerea mea, transportul public in Vancouver este foarte bine pus la punct chiar daca vancouveritii se mai plang uneori de el. Sunt si soferi idioti care iti inchid usa in nas, dupa ce vad ca ai ajuns langa autobuz, dar sunt exceptia, nu regula.
Voiam sa scriu despre cu totul altceva. Colega mea filipineza a avut acum cateva luni o operatie pentru scoaterea unei tumori de la san. Operatia a fost reusita, dar doctorii au vrut sa vada daca tumoarea a revenit sau nu, asa ca au vrut sa consulte parerea a doi specialisti, pentru a fi siguri. Saptamana asta a trebuit sa se duca sa-l consulte pe al doilea specialist, dar nu a vrut sa foloseasca taxiul, ci sa foloseasca un alt serviciu oferit de compania de transport public, Translink. Serviciul la care fac referire se numeste HandyDart. Este adresat persoanelor cu probleme fizice sau psihice, iar niste autobuze special construite te iau din fata casei si te duc unde ai nevoie si apoi te aduc acasa. Totul se face pe baza de programare. Flota de asemenea autobuze este de 338 de vehicule, iar serviciul este disponibil 18 ore pe zi. Pe site-ul TransLink poti afla toate informatiile de care ai nevoie: cine este eligibil, cat costa biletul. Colega mea a folosit acest serviciu pentru ca avea nevoie sa se duca la spital, chiar daca este femeie de 40 de ani, dar din cauza conditiei ei a fost eligibila sa-l foloseasca.
Soferul sau dispecerul, nu stiu exact, iti da un telefon inainte sa te ia. Esti sunat de doua ori: cu o zi inainte de drumul pe care trebuie sa-l faci si apoi inainte ca soferul sa ajunga la tine acasa. Tot pe site gasesti si formulare in format .pdf pe care le descarci, le printezi, le copiezi si apoi le trimiti la companie ca sa fii aprobat. Daca ai o cursa la aeroport te iau si de acolo. Nu conteaza ca vii din Canada sau din strainatate. Am mai spus si alta data ca persoanele cu handicap si pensionarii sunt foarte respectati aici, le este acordata prioritatea la urcarea in autobuz si le sunt cedate locurile din autobuz rezervate lor. Nu stiu cand pensionarii si persoanele handicapate din Romania o sa aiba parte de un asemenea tratament.
Sotia mi-a mai povestit o discutie pe care a avut-o odata cu o clienta la magazinul unde lucra ea. Aceasta femeie era pensionara, in jur de 70-80 de ani, care i-a spus ca doctorul de familie i-a dat o recomandare cum ca se califica pentru un ajutor pentru taxiuri, adica nu se putea deplasa pana la autobuz. Acest ajutor consta intr-un carnet de cecuri, fiecare in valoare de $25 pe care-l putea folosi la deplasarea cu taxiul. Daca cursa era mai mare de $25 ea platea diferenta. Putea sa dea doua cecuri o data, dar nu primea rest. O alta modalitate prin care pensionarilor li se face viata mai usoara.
Voiam sa scriu despre cu totul altceva. Colega mea filipineza a avut acum cateva luni o operatie pentru scoaterea unei tumori de la san. Operatia a fost reusita, dar doctorii au vrut sa vada daca tumoarea a revenit sau nu, asa ca au vrut sa consulte parerea a doi specialisti, pentru a fi siguri. Saptamana asta a trebuit sa se duca sa-l consulte pe al doilea specialist, dar nu a vrut sa foloseasca taxiul, ci sa foloseasca un alt serviciu oferit de compania de transport public, Translink. Serviciul la care fac referire se numeste HandyDart. Este adresat persoanelor cu probleme fizice sau psihice, iar niste autobuze special construite te iau din fata casei si te duc unde ai nevoie si apoi te aduc acasa. Totul se face pe baza de programare. Flota de asemenea autobuze este de 338 de vehicule, iar serviciul este disponibil 18 ore pe zi. Pe site-ul TransLink poti afla toate informatiile de care ai nevoie: cine este eligibil, cat costa biletul. Colega mea a folosit acest serviciu pentru ca avea nevoie sa se duca la spital, chiar daca este femeie de 40 de ani, dar din cauza conditiei ei a fost eligibila sa-l foloseasca.
Soferul sau dispecerul, nu stiu exact, iti da un telefon inainte sa te ia. Esti sunat de doua ori: cu o zi inainte de drumul pe care trebuie sa-l faci si apoi inainte ca soferul sa ajunga la tine acasa. Tot pe site gasesti si formulare in format .pdf pe care le descarci, le printezi, le copiezi si apoi le trimiti la companie ca sa fii aprobat. Daca ai o cursa la aeroport te iau si de acolo. Nu conteaza ca vii din Canada sau din strainatate. Am mai spus si alta data ca persoanele cu handicap si pensionarii sunt foarte respectati aici, le este acordata prioritatea la urcarea in autobuz si le sunt cedate locurile din autobuz rezervate lor. Nu stiu cand pensionarii si persoanele handicapate din Romania o sa aiba parte de un asemenea tratament.Sotia mi-a mai povestit o discutie pe care a avut-o odata cu o clienta la magazinul unde lucra ea. Aceasta femeie era pensionara, in jur de 70-80 de ani, care i-a spus ca doctorul de familie i-a dat o recomandare cum ca se califica pentru un ajutor pentru taxiuri, adica nu se putea deplasa pana la autobuz. Acest ajutor consta intr-un carnet de cecuri, fiecare in valoare de $25 pe care-l putea folosi la deplasarea cu taxiul. Daca cursa era mai mare de $25 ea platea diferenta. Putea sa dea doua cecuri o data, dar nu primea rest. O alta modalitate prin care pensionarilor li se face viata mai usoara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)